-Tu te numesti Anna?
-Da, de unde stiai?
-Bunica ta povestea multe despre tine....
-O cunosti pe bunica mea?
-E din familie, spuse Sara nepasatoare de parca nu ar fi taiata la mână.
-Cum adica?
Un moment ciudat. Vorbeam cu Sara , dar a disparut ca prin minune, mi se pare super ciudat. Parca s-a evaporat. Nici bunicul nu mai era. Eram doar eu si cladirea. Nu se auzea nimic , eram parca intr-un vis si aveam incapacitatea de a ma face inteleasa, simteam o tensiune greu de suporat si aveam ideea de renunțare la pasivitate si superficialitate. Nu știam unde puteam sa ma duc. Dar acestei fantome nu i se afirma transcendența care e adevarat ca puținor oamani li se atribue. Deci o voi găsi.
Nu prea ma incred eu in vise , dar stiu ca drumul drept inseamna ca voi gasi viața mai usoara, deci la drum. In acea cladire erau mai multe camere. Toate erau incuiate si aveau numere scrise pe o tăbliță prafuită dintr-un lemn vechi din fasin . Poate pe atunci oferea un aspect placut, dar mie mi se parea doar infricosatoare acea tabliță. Immm, ma gandeam in sinea mea ca acea cladire ar putea fi un vechi hotel din moment ce acele camere erau alineate una dupa alta si conțineau numere. Am mers cam 2 minute pe acel coridor si parca nu se mai termina, dar in sfarsit văd o usa deschisa cam pe jumatate. Inima imi spunea sa nu o deschid dar tinand cont de lucrurile care mi s-au intamplat , nu imi mai era frica.
M-am apropiat usor de acea usa si am deschis-o. Ce sa vad acolo? Pe Diggy.
Era MORT.
______________________________________
Imi pare super rau, stiu ca acest capitol trebuia scris de RenataNaty2 doar ca am insistat sa il scriu eu. Deci urmatorul capitol va fi sigur scris de ea . Va puup :*
