Bunicul meu e mort , bunica mea e o stapana a raului , padurea e vrajita, inseamna ca am avut dreptate in legatura cu oglinda blestemata. Of imi este atat de dor de Diggy. De imbratisisarile lui care mi le oferea de fiecare data cand ma vedea. Aaa,ce e cu mine? Doar nu imi place de .... Stop! Stop! Stop ganduri trebuie sa ma gandesc cum as putea sa il scot de alcolo. Pe peteecotul meu. Aaa, iar am facut-o. Stoooop!!!
- Anna, stii ca tu gandesti cateodata cu voce tare? Nu?
-Nuu , adica ai auzit ca Diggy ma imbratiseaza si noi ne placem ?
-Nu, doar te-am facut sa-mi spui acum. Anna de ce mi-ai facut asta , doar stii ca sunt indragostita nebuneste de el , de la gradiniță. Si tu esti acum cu el ?
- Nu , doar ne placem.
* dupa 3 min de gandire*
- Giul, haide sa nu ne mai certam, trebuie sa salvam padurea asta, trebuie sa il salvam pe Diggy, trebuie sa facem ceva cu SP ( stapana raului).
- Bine, bine. Mi-a venit o idee, zise Giul ganditoare.
- Zi.
- Pai am putea sa mergem acasa la tine. Si sa iti ceri scuze de la bunica ta, pentru ca ai jignit-o si in asa fel avem cum sa intram in casa.
- Bine si dupa ca sa putem sa spargem vraja, trebuie sa intram in oglinda sa vedem ce e cu ea , am spus eu hotarata.
Mergem prin padurea infricosatoare cam 10 minute, pana cand ajunngem la casa bunicii.
