Ma uit in jos si o vad pe Sara:
-Ah, Sara ce m-ai speriat!
-De ce draguta?
-Ce om normal se furiseaza la spatele cuiva si il prinde de picior?!?
-M-am impiedicat.
-Bine acum ca esti aici si sper sa nu mai dispari, cum adica esti din familie?
-Iubita mea, cum sa iti spun, păi bunica ta este sora mea.
-Stai ce?
-Da. Este adevarat.
-Bine si daca esti matusa mea, cum ai ajuns aici?
-Nu ar trebui sa imi pui intrebarea asta, scumpo, stii foarte bine de ce sunt aici ,ii spui numele mereu si te inseli, nu sunt matusa ta.
Mi-am dat seama usor ca era vorba de SP.
- Si ce ti-a facut ea?
-Tu ce crezi?
-Pai nu stiu te intreb pe tine, ii zic eu hotarata.
-M-a inchis timp de 30 de ani, aici, intr-un amarat de hotel ,intr-o amarata de oglinda.
-Ce ti-a facut? intreb eu de parca nu as fi auzit bine.
-E atat de rea, m-a torturat si cat am fost copil , m-a torturat mereu, mereu , m-am saturat de ea!
-De ce te-a inchis aici?
-Totul s-a intamplat cand eu am avut un prieten , pe care normal ca si Lydia il placea.
-Stai , cine e Lydia? o intrerup eu pe Sara.
- Este bunica ta, asa ii spuneam noi ei , Lydia.
-Nu stiam.
-Eu am fost prima care l-a placut si el ma placea pe mine, iar Ly era din ce in ce mai geloasa pe mine, anii au trecut si eu cu Josh ne-am casatorit, Ly nu a acceptat sa vina la nunta noastra. Am fost dezamagita. Am aflat ca sunt insarcinata cu o fetița pe nume Magda , adica mama ta. Cand a auzit Lydia s-a infuriat foarte tare. Si mi-a furat-o. Am vrut sa chem politia, dar inainte de a face asta , ea m-a inchis in cel mai urat loc posibil, o oglinda.
-Adica tu esti adevarata mea bunica?
-Da, scumpa mea. Si te iubesc foarte mult. Am suferit foarte mult.
-Oh, bunico <3
-Cum putem iesi de aici? ma intreaba Sara.
- Nu am nici o idee.
-Anna, daca ne ducem in locul in care am ajuns si eu si tu prima data?
-E buna ideea. Pai hai la drum.
Am ajuns acolo. Avea dreptate. Pe in perete se afla o oglinda. Am sarit amandoua in ea. A mers. Am ajuns in camera mea. Eram atat de fericita. Mai ales Sara care nu a mai vazut o culoare , decat cea gri , de 30 de ani.
Am coborat jos si am vazut-o pe bunica pe un scaun din lemn.
-Sara, cum te-ai intors? a zis bunica uimita.
-M-am intors sa te distrug, asa cum m-ai distrus si tu pe mine.
Sara a sarit pe Lydia si a luat cea mai apropiata perna din acea camera si i-a pus-o pe fata. Mi-am dat seama de strategie, vroia sa o lase fara aer. Dupa 2 minute , de strigate , Lydia a murit. Macar nu putea sa mai faca rau ciuva. Eram atat de fricita.
______________________________________
Acesta a fost ultimul capitol din aceasta carte si sper ca v-a placut . L-am facut putin mai lung decat celelalte . Voi face si un EPILOG , care sper ca va va incanta .
