ÎNGERUL

15

                        -Aron...Aron...trezește-te. Rosti Daria speriată, scuturàndu-l zdavăn. Aron...
     Într-un final acesta se trezi, privind-o buimac.
      Ai avut un coșmar. Îl lămuri. Te-ai agitat și încercai să spui ceva.

      -Da. Cred că...rosti cu voce răgușită.

      -A fost același coșmar, de acum câteva luni?

     Da. Fusese același coșmar. Numai că acum, după acele imagini rămase cu întrebări.

      -Nu. Răspunse încercând să o liniștească.

       -Vrei să îți aduc un pahar cu apă. Întrebă privindu-l îngrijorată, rămânând în genunchii în așternutul răvășit.

      -Cred că apa ajută doar în secvențele de film. Spuse cu un zâmbet strâmb. Eu vreau ceva cu grade. Multe grade. Rosti ridicându-se din pat. Am să merg să îmi iau singur. Așa că te rog să te culci la loc. Mâine trebuie să te trezești dimineață să mergi la muncă. Scuze. Peste câteva ore. Se corectă aruncând o privire rapidă spre ceasul de pe noptieră, constatând că era 1și 20 în noapte.

      -Sigur nu te pot ajuta...

      -Sunt sigur iubire, așa că încearcă să adormi la loc. Se aplecă asupra ei și îi atinse ușor cu buzele fruntea, iar după ce îi mai aruncă un început de zâmbet, după care ieși din dormitor.
     Înșfăcă o sticlă de tărie din bar, și un pahar din bucătărie, și cu ele într-o mână ieși pe balcon. Acesta nu era mare. Într-o parte aveau așezat un dulap, iar în celălalt capăt, o măsuță mică și un taburet. Așeză sticla și paharul, oscilând dacă să se întoarcă și după țigări. Se răzgândi, nefiind un fumător activ. 
     Apucă sticla, dar nu se obosi să mai pună în pahar. Trase o dușcă, și cu sticla în mână, își așeză brațele pe marginea ferestrei deschise, ridicând privirea spre cerul înstelat. Undeva în adâncul sufletului, simțea că de acolo i-ar putea veni răspunsul la unele întrebări. Numai că, întinderea nesfârșită, acoperită de frumusețea stelelor, rămase mută.
     Fusese același vis, numai că acum, văzuse în cioburile ce îl înconjurau în imponderabilitate, imagini. Printre acele sute de imagini, ce se reliefau în sticla transparentă, percepuse o formă neclară. Mai bine spus un chip. Acum încerca din răsputeri să separe mintal, acest ,,pazăl".
   Mai trase o dușcă din sticlă, după care o așeză pe masă. Până la urmă, cu ajutorul tăriei vroia doar să se liniștească, nu să se îmbete.
      Întoarse iarăși privirea spre cerul înstelat. Privi un pic încruntat jocul de lumini. Miji pleoapele privind foarte atent. Pentru câteva clipe i se păru, că multitudinea de stele crea un chip. Același chip pe care încercă să îl creioneze în memorie. Nici acesta nu era clar, dar știa că este același din visul lui. Nu îl văzuse niciodată , și totuși...știu că este un înger.
     Forma chipului era încadrată de plete lungi, iar în spatele capului se distingea clar, forma unor aripi. Chiar dacă imaginea se estompa de la umeri în jos, realiza că aceasta era aceeași imagine pe care o văzuse în cioburile minuscule. Imagine ce dispărea când acestea atingeau podeaua.
     Singuri îngeri ce îi văzuseră vreodată, erau cei pictați pe pereți bisericilor. Numai că acesta nu semăna cu aceea. Simțea că îl trec  transpirații reci, din cauza paralelei pe care mintea o contura.
     Îngerul din imaginea lui, era brunet, cu un chip fin și pupile albastre-azurii. Culoare pe care nu o mai văzuse niciodată la vrio persoană. Închise ochii, încercând să redea càt mai multe imagini, numai că într-o fracțiune de secundă îi deschise, ațintindu-și privirea spre cer. Să constate că acesta era brăzdat de stele împrăștiate alandala pe întinderea nesfârșită. Clipi de câteva ori încercând să își dea seama, dacă tot ce văzuse nu era cumva, rolul imaginației lui.
   Coșmarul, oboseala și tăria băută, predispunând la acest aspect. Și totuși...acei ochii, îi apăru în imagini clare, conturând un chip. Un chip ce îl știa foarte bine. Un chip a cărui nume, era al vecinului său. ,,ADAM" Șopti  ridicând mâinile pentru ași acoperi fața. Acest aspect îl percepea aidoma unei revelații, doar că partea rațională a gândurilor, încerca să o anihileze.
   Văzuse un chip perfect, venit din alt tărâm, iar cel cu care îl asocia, era doar un muritor, care conducea o motocicletă, câteodată și o mașină, și avea un job, càt se poate de pămàntean. Își descoperi chipul și întinse mâna după sticla de tărie. O privi nehotărât, oscilând între ea și o pastilă de cap.  Toată această nebunie a gândurilor, începuse să îi dea o durere infernală de cap.