Eram inapoi in apartamentul meu. Era dimineata si era cel mai perfect moment al zilei. Razele fragile ale soarelui,care erau slabe in perioada asta a anului,reuseau totusi sa patrunda prin sticla geamului ajungand la noi pe saltea.
Cu picioarele incolacite si pe jumatate treaz. Pe jumatate adormit,pe jumatate constient si pe jumatatr dezbracat. Dar poate ca asta era stare exacta,una trebuia sa fie - in scopul de a putea contine atat de multa bucurie si pace.
Nu prea cred in existenta unui Dumnezeu - dar m-as bucura sa cred asta ca daca raiul ar exista,ar fi ceva foarte apropiat cu asta. Nu imi puteam imagina ceva mai linistit,armonios - sau mai pur,fraged si frumos ca acest sentiment.
Chiar daca ceata de dupa fereastra soptea povesti infricosatoare despre frigul de afara,noi simteam caldura si siguranta aici. In rasarit si cu plapuma gri acoperindu-ne pe jumatate. Pe o saltea simpla asezata pe podeaua unui apartament minuscul. Nici nu ai nevoie de lux pentru a fi complet fericit. Tot ce aveai nevoie era acea persoana care te completa perfect.
Cu (,) capul asezat pe perna,stateam si ma uitam la parul sau maro carliontat care crea modele pe perna. Nu era cu fata spre mine - dar asta nu conta. Atata timp cat era acolo.
Cu o mana mana sub capul meu si cu cealalta pe spatele lui,m-am simtit linistita. Mi-am ridicat usor degetul aratator pentru a-i desena copilareste figuri pe pielea bronzata si fina a spatelui sau. Respiratia lui era usoara,intensa si calma stiind ca simte la fel ca mine. Stiind ca impartasesc cel mai perfect moment - acesta era cel mai uluitor dintre toate pe care le-am trait. Acest moment. Chiar aici cu el.
Incet,el revenea la viata cu fiecare linie invizibila care o cream pe pielea lui perfecta. Cand degetele mele s-au mutat pe muschii zvelti ai spatelui sau,care se miscau in mod constant odata cu respiratia lui,am simtit un oftat usor atunci cand traseul meu l-a tras din somn.
Inca (,) cu ochii inchisi si-a intros capul spre mine,ascunzand acei ochi verzi de mine. Doar facandu-ma sa implor dupa acestia mai mult. Sa vad acei ochi verzi familiari,care stiam ca ii apartin doat lui. Si-a pus o mana sub cap si cu cealalta m-a tras mai aproape inca avand ochii inchisi,parca temandu-se ca asta sa nu fie un vis.
Doi oameni stand acolo. Perfect. Care parea ca o infinitate. Acest moment. Acest. Chiar acolo.
Uitandu-ma in sus printre gene,i-am studiat trasaturile fascinata. Uitandu-ma cum buzele lui creau acea linie fina care parea atat de relaxat,cum umbra de sub maxilar o facea sa para mai clara. Cum pielea lui era perfect neteda,spunandu-mi ca nimic nu il deranjeaza. Asta imi facea inima sa tresara. Parul rau era un dezastru atunci cand el doar statea acolo ,nestiind ca seamana atat de mult cu un inger.
"Harry?" Vocea mea era ragusita din cauza somnului si am vorbit cu o oarecare trandete,ceea ce era potrivit pentru acest moment.
Dintr-o data ochii lui s-au deschis,dar nu in felul in care mi-am dorit eu. Nu cu grija si adormiti,ca si cum el trebuia sa fie atent sa nu fie prea socat de noua zi care il intampina. Ca si cum s-ar lupta sa ii deschida. Nu,asta nu era felul in care reactionase la tonul meu interogatoriu,care a lasat numele sau sa pluteasca in aer. In schimb pleoapele sale s-a deschis brusc miscandu-se din pozitia in care era,dandu-ma la o parte. Dezgustat.
Ce m-a speriat cel mai mult a fost culoarea neobisbuita a ochilor sai. Nu era acel verde profund si confortabil care imi reamintea de o padure - acel loc adanc in padure unde puteai crede ca niciun alt om nu mai fusese acolo inainte. Verdele unor frunze care se miscau usor in vand creand un acoperis deasupra ta.
Nu,acest verde era mai intunecat. Era un verde otravit - precum privirea lui.
Un frison mi-a strabatut trupul atunci cand adrenalina a inceput sa pompeze in corpul meu.
Felul in care privirea sa rece o bloca pe a mea. Felul in care se departa chiar mai mult fiind plin de sila. Felul in care trasaturile sale au impietrit intr-o grimasa dureroasa. Cum buzele sau s-a despartit - abia mai puteam respira. Cuvintele lui dure pline de ura practic mi-au sfaramat capul in mii de bucati.
"Opreste-te dracului din a ma mai interoga!"
Ecoul jos din mintea mea m-a trezit. Transpiratia imi acoperea fruntea iar adrenalina inca pulsa in venele mele. Respiratia mea era grea atunci cand am verificat salteaua - era goala,excaptandu-ma pe mine. Patura era incalcita in jurul picioarelor mele intr-un fel sufocant,ceea ce insemna ca m-am rasucit destul de mult de-a lungul noptii.
In timp ce subconstientul meu incepea usor sa realizele ca a fost doar un vis - unul care s-a transformat intr-un cosmar - a trebuit sa imi inchid ochii pentru a ma calma. In interiorul pleoapelor am putut sa il vad din nou - auzeam vocea lui puternica si rece cat se poate de clar,un nou fior mi-a strabatut sira spinarii. Verdele inchis otravit al ochilor sai,care obisnuia sa fie atat de frumos. In vis erau ingrozitori. Infricosatori. Si... atat de plini de furie. Dezgust.
Mi-am strans baza nasului incercand sa imi amintesc ultimile evenimente din acea seara...
cam asta o sa fie ultimul capitol momentan. peste o saptamana o sa postez din noi,asta ar insemna undeva lunea viitoare,nu stiu sigur inca. dar promit ca nu o sa dureze mai mult de o saptamana. :*
