Legături Motorii

Capitolul II

Ceremonia se întindea plictisitor de lung, fiecare director, profesor și reprezentant al elevilor urcând pe scenă pentru a rosti aceleași discursuri monotone despre viitorul strălucit care ne așteaptă pe toți, dacă ne vom strădui să învățăm. Însă mintea mea era departe de acolo, rătăcind printre gânduri și visuri despre Diana.
După ce ceremonia s-a încheiat în sfârșit, am pornit cu pași repezi spre ieșire, căutând-o pe Diana printre mulțimea de elevi. Îmi bătea inima mai tare decât la vreun examen important. O vedeam stând de vorbă cu un grup de fete, râzând și gesticulând.
M-am apropiat, încercând să par relaxat. Când m-a văzut, și-a făcut loc printre colege și a venit spre mine, zâmbindu-mi.
- Hey, Diana! Ești gata pentru suc?
- Da, hai să mergem. Știi vreun loc drăguț prin zonă?
- Sigur, știu un loc perfect. E un mic bistro, nu departe de aici. Se numește La Boheme, fac niște sucuri naturale excelente.
Am pornit amândoi, vorbind despre liceu și despre ce ne place să facem în timpul liber. Am descoperit că avem multe în comun. Îi plăceau cărțile, în special romanele fantasy, și era pasionată de desen. De fiecare dată când vorbea, ochii ei străluceau, iar eu eram fascinat de fiecare cuvânt.
Am ajuns la La Boheme și ne-am așezat la o masă de lângă fereastră. Am comandat două sucuri și am continuat să vorbim. Atmosfera era relaxată și confortabilă, iar timpul părea să zboare.
- Seby, mă bucur că am acceptat să ies cu tine, spuse Diana la un moment dat, privindu-mă direct în ochi. Ești foarte de treabă și e plăcut să stau cu tine.
- Mulțumesc, Diana. Și eu mă bucur că am avut curajul să vin la tine azi dimineață. Ești... altfel decât mi-am imaginat. În sensul bun.
Ne-am zâmbit unul altuia, iar momentul părea să fie perfect. În acea clipă, am știut că întâlnirea cu Diana nu era doar o coincidență. Era începutul a ceva special.
Seara s-a încheiat prea repede pentru gustul meu. Am condus-o pe Diana până aproape de casa ei și ne-am oprit în fața porții.
- Seby, a fost o zi minunată. Sper să mai repetăm.
- Și eu sper, Diana. Îți voi scrie pe Instagram.
Am schimbat câteva cuvinte de rămas bun, iar ea a intrat în casă, lăsându-mă cu un sentiment de împlinire și o nerăbdare imensă de a o revedea. Era clar că acest început de toamnă avea să fie diferit, plin de emoții și descoperiri neașteptate.
În drum spre casă, m-am gândit la toate momentele petrecute împreună și la ceea ce ar putea urma. În sfârșit, ceva special părea să se întâmple în viața mea.