Legături Motorii

Capitolul V

Primăvara se transforma încet în vară, dar pentru mine, fiecare zi trecea într-un ritm lent și apăsător. Încercam să mă refac după despărțirea de Diana, dar amintirea ei mă bântuia la fiecare pas. Într-o seară, în timp ce stăteam în camera mea și reciteam vechile mesaje de la ea, am primit un telefon neașteptat de la un număr necunoscut.
- Alo, Seby? vocea de la celălalt capăt era gravă și tensionată.
- Da, eu sunt. Cine e?
- Sunt Alex, prietenul Dianei din București. Trebuie să vii aici urgent. Diana are nevoie de tine.
Inima mi-a sărit o bătaie. Nu mai vorbisem cu Diana de luni de zile, iar acum un străin îmi cerea să merg la București.
- Ce s-a întâmplat? am întrebat cu vocea tremurândă.
- E mai bine să nu-ți spun la telefon. Te rog, vino cât mai repede.
Am închis telefonul, simțind un nod în stomac. Fără să mai stau pe gânduri, mi-am luat rucsacul și am plecat spre gara din Craiova. Drumul până la București a fost un coșmar de incertitudine și neliniște. Ce s-ar fi putut întâmpla cu Diana?
Când am ajuns la adresa pe care mi-o dăduse Alex, am găsit o clădire veche și ponosită, undeva în centrul orașului. Alex mă aștepta la intrare, vizibil îngrijorat.
- Ce se întâmplă? Unde e Diana? am întrebat, aproape strigând.
- Vino cu mine, trebuie să vezi ceva.
M-a condus într-un apartament mic, unde am găsit-o pe Diana întinsă pe un pat, slăbită și palidă. Ochii ei erau închiși, iar respirația ei era ușoară și neregulată.
- Ce s-a întâmplat? De ce e în starea asta? am întrebat disperat.
- Diana a fost implicată într-un accident acum câteva zile. A fost lovită de o mașină și de atunci nu și-a mai revenit complet. A fost la spital, dar medicii nu știu exact cât va dura recuperarea ei completă.
M-am așezat lângă ea, luându-i mâna în a mea. Lacrimile mi se prelingeau pe obraji în timp ce îi șopteam:
- Diana, sunt aici. Te rog, trezește-te.
Am petrecut zilele următoare alături de Diana, sperând și rugându-mă să-și revină. Îi povesteam despre momentele frumoase pe care le-am petrecut împreună, despre planurile pe care le aveam. Dar starea ei nu se îmbunătățea.
Într-o noapte, în timp ce stăteam lângă patul ei, am auzit un zgomot ciudat venind din holul apartamentului. M-am ridicat și am ieșit să văd ce se întâmplă. În hol, am găsit doi bărbați necunoscuți, cotrobăind prin lucrurile Dianei.
- Hei! Ce faceți aici? am strigat.
Unul dintre bărbați s-a întors și m-a privit cu o privire rece.
- Nu e treaba ta, puștiule. Pleacă de aici, dacă ții la viața ta.
Dar nu aveam de gând să plec. Am sărit asupra lui, încercând să-l împiedic să ia ceva. A urmat o încăierare scurtă, dar violentă. Celălalt bărbat m-a lovit puternic, izbindu-mă de pământ. Înainte să plece, au aruncat o privire amenințătoare spre mine.
- Nu te mai amesteca în treburile noastre. Data viitoare nu vei mai fi atât de norocos.
Am rămas întins pe podea, cu durere în tot corpul, dar hotărât să aflu ce se întâmplă. După ce bărbații au plecat, am verificat apartamentul și am găsit un mic plic pe care îl aruncaseră în grabă. Înăuntru, era un bilet:
"Stai departe de Diana și de ceea ce caută ea, dacă nu vrei să ajungi rău."
M-am întors lângă patul Dianei, ținând biletul strâns în mână. Trebuia să aflu ce se întâmplă și să o protejez. Era clar că Diana se implicase în ceva periculos, iar acum, și eu eram prins în această poveste complicată.
În zilele următoare, am început să investighez ce se întâmplase înainte de accidentul ei. Am descoperit că Diana lucrase la un proiect de cercetare pentru o organizație necunoscută, care părea să fie interesată de descoperiri tehnologice secrete. Proiectul implica date sensibile și oameni influenți, iar Diana se trezise prinsă într-o rețea de conspirații.
Când am confruntat-o pe Diana cu aceste informații, ea a deschis ochii pentru prima dată de când ajunsesem la București.
- Seby... nu trebuia să te implici... spuse ea, cu vocea slabă.
- Diana, nu-mi pasă de pericole. Vreau doar să te ajut. Spune-mi ce trebuie să fac.
Diana a început să-mi povestească despre proiectul ei și despre pericolele care o pândesc. Cu fiecare detaliu dezvăluit, devenea din ce în ce mai clar că nu ne puteam baza pe poliție sau pe autorități. Trebuia să ne descurcăm singuri.
În zilele următoare, am pus la cale un plan pentru a scoate la lumină adevărul și a opri pe cei care o urmăreau pe Diana. Cu ajutorul lui Alex și a câtorva prieteni de încredere, am adunat dovezi și am expus conspirația.
A fost o luptă grea, plină de pericole și momente tensionate, dar în cele din urmă, am reușit. Cei care o amenințau pe Diana au fost arestați, iar organizația lor a fost destructurată.
Diana și-a revenit complet, iar relația noastră a devenit mai puternică decât oricând. Ne-am dat seama că, indiferent de obstacolele pe care le vom întâlni, dragostea noastră ne va ține împreună și ne va da puterea să înfruntăm orice.
Acum, stăm pe malul lacului din parc, la aceeași bancă unde ne-am mărturisit sentimentele pentru prima dată. Diana mă privește cu ochii ei strălucitori și îmi zâmbește.
- Seby, îți mulțumesc că ai fost mereu alături de mine. Împreună, putem înfrunta orice.
- Diana, nu voi renunța niciodată la noi. Ești totul pentru mine.
Ne-am îmbrățișat strâns, simțind că, în sfârșit, viitorul nostru era sigur și plin de speranță. Indiferent de ce ne-ar aduce viața, știam că vom trece peste toate, atâta timp cât suntem împreună.