Legături Motorii

Societatea

N-am să încep cu ceva foarte complex, însă vă voi arata pe scurt cum am ajuns să nu mai știm să iubim, cum am ajuns doar niște monștrii ai societății ce ne vrea doar niste roboți pregătiți pentru a produce.
Ușor, ușor am ajuns din ce în ce mai goi în interior, e un lucru groaznic ce ni se întâmplă din cauza faptului că am ajuns doar sa vrem lucruri materiale, pentru ca, fie că îți dorești bani sau nu, societatea ne învață că dacă nu avem bani, nu avem nimic.
Mai pe scurt, fericirea înseamnă bani, iar banii înseamnă fericire.
Destul de eronat, pot spune.
De ce? Datorită faptului că banii se pot duce la fel de repede cum au și apărut în viața ta.

Și știi ce e și mai dureros, când ai, vrei mai mult, e un fel de lăcomie ce ne trece fiecăruia prin vene.
Omul e construit să vrea mai mult, dar, această lăcomie defapt, te distruge.
Da, ajungi să te distrugi tu vrând mai mult, pentru că începi să faci orice pentru a tot produce și a tot produce lucruri materiale, iar la final, realizezi că nu ai făcut nimic din ceea ce ți-ai dorit și că ai fost doar robul banului.
Noi l-am creat, noi i-am dat valoare, intelegi?
La început a fost doar o monedă de schimb pentru a nu mai negocia intre noi și pentru a stabili un pret al fiecărui obiect, valoarea lui tot noi am creat-o, iar acum, că să vezi, ne conduce ceea ce am creat.
Suna profund de dureros când te gândești la asta și când realizezi ca alții s-ar și vinde pentru bani.
Asta am ajuns să vrem, înloc să apreciem iubirea pe care ne-o putem purta între noi.
Suntem niște animale egoiste, ajunse în pragul în care ne pasă doar de propria persoană. Am uitat să oferim și să iubim, am ajuns în stadiul în  care punem în prim plan ceea ce am creat noi, inloc de ceea ce simțim. Sentimentele sunt cele mai importante, întrucât,ppsihologic vorbind, Ele ne controlează creierul, fie că vrem, fie că nu, banul ne controlează doar orgoliul și imaginea în fața celorlalți. Oare cine a creat această imagine și rușine, cum că dacă ești sărac, ești un nimic, tot noi, societatea în care trăim.
Noi singuri ne-am distrus, din dorința de a evolua și din dorința de a vrea să ne comparăm între noi, se pare ca am uitat, că la un moment dat, în trecut, lucram împreună pentru a ne dezvolta reciproc, acum ne disprețium între noi pentru că ne credem superiori unul față de celălalt.

Unde este echipa de altadată pe care o construim între noi ca umanitate?
Chiar am uitat că, în trecut eram uniți pentru a face lucruri imense împreună, ne iubeam pentru a ne da putere să creăm și să ne dezvoltam și ne susținem pentru a nu ajunge vreodată cu moralul la pământ.
Acum ne invidiem în școli și creăm concurența între noi pentru a ne lauda că suntem mai presus, ca și cum, nu am fi toți oameni.
Dacă nu ești îmbrăcat în Gucci sau ai o gândire diferită de ceilalți ajungi o simplă bătaie de joc fiind judecat de toți.
De ce sa judeci când poți comunica pentru a înțelege omul și pentru a-l ajuta dacă este nevoie?
Suntem niște monștrii, nici măcar  animale nu ne mai putem numi.
Aici ne-am adus societatea pe care am creat-o, în punctul în care am uitat să fim oameni, în punctul în care dacă iubești și oferi sprijin ești luat de prost, ajungând să crezi că oamenii nu merită nimic și trebuie să te gândești doar la tine, așa, devi un egoist, fiind judecat iar de oameni.
Trăim într-un cerc vicios ce ne place, care ne transformă în monștrii dornici să distrugă orice alții au creat.