NECUNOSCUT

CINE EȘTI TU?

LUNA
   Ajung în sală chiar înainte ca clopoțelul să răsune pe holuri.
  -Bună dimineața, domnișoară Danvers! Îl aud pe domnul profesor Charlie.

  -Bună dimineața, domnule Fitz! Îi răspund eu, la rândul meu.

-Dragi elevi, de acum încolo veți avea o nouă colegă pe nume Luna Danvers, pe care sper că o veți ajuta să se integreze. Domnișoară, puteți lua loc chiar aici, în prima bancă.

Încuviințez din cap în semn de mulțumire și mă așez.

-Pentru lecția de astăzi am pregătit o piesă de teatru de dragoste. Vom avea nevoie de o fată și doi băieți. Voluntari?

Mă uit în jur, și văd un băiat brunet cu ochii de culoarea stejarului.

-Domnule Ben, vreți să participați?

-Da, mi-ar plăcea să particip și cred că fata ar putea fi Luna, că tot este nouă și ar putea să înceapă să se obișnuiască cu orele. Răspunde băiatul.

-O idee foarte bună! Ce spui, Luna?

-Sigur! Îi răspund profesorului.

Încă de când eram mică îmi plăceau teatrul și actoria. Din acest motiv, am cursuri de actorie săptămânal, duminica. Iar acum, facea teatru și la școală, și ar fi păcat să nu particip la ore.

-Minunat! Dacă nu mai avem alți voluntari, al doilea băiat va fi ales de mine. Și acela va fi... Andrew Collins.

-Ce? De ce eu? Se aude glasul unui băiat care cel mai probabil este Andrew.

-Vei participa, deoarece nu ai mai participat de mult timp la cursuri, și trebuie să îți pun o notă. Îi răspunde domnul profesor.

Se pare că băiatului nu îi prea place ideea de a participa la cursuri, din câte spune domnul profesor.

Nimeni nu mai rostește nici un cuvânt, așa că domnul profesor ridică un teanc de foi de pe catedră, și ni le împarte mie, lui Andrew, și tipulului pe nume Collins.

-Foile pe care le-ați primit conțin liniile voastre din piesă, și va trebui să le învățați până ora viitoare, adică miercuri.

Două zile nu reprezintă o perioadă foarte lungă de timp, iar domnul profesor mi-a dat cinci foi pline cu litere care formează cuvinte, care la rândul lor formeaza propoziții și tot așa.

Pentru restul orei, domnul Fitz ne-a pus pe mine și pe colegii mei să citim câteva capitole din manual, însă eu am decis să citesc foile primite cu cinci minute în urmă, care, din câte am citit, conțin și un sărut.

Urăsc săruturile.

Cu aproximativ cincisprezece minute în urmă l-am văzut pe fratele meu sărutându-se cu o fată și mi se părea dezgustător. Iar acum eu trebuie să fac așa ceva. Cu tipul Collins...

Pentru a-mi limpezi mintea, cer voie la baie, iar după ce domnul Fitz acceptă, ies din clasă și în mai puțin de două minute sunt în baie.

Când ajung în baie, mă pun în fața chiuvetei și îmi scot telefonul, care, o dată ce intră în contact cu mâna mea, vibrează. Am primit un nou mesaj.

NECUNOSCUT: Sărut? Nici să nu te gândești să te săruți cu el.

Ce? Cine este persoana care tocmai mi-a trimis mesaj, de unde are numărul meu de telefon și de unde știe despre sărut?

Ca un om înțelept ce sunt, nu îi răspund necunoscutului, și îmi pun telefonul înapoi în ghiozdan. După aceea, sunetul clopoțelului sună pentru a arăta faptul că primul curs a luat sfârșit.

Îmi așez rucsacul în spate, și ies din baie, apoi merg în sală și îmi iau cartea, alături de foile cu liniile pentru piesa de teatru, și ies pe hol, unde îl văd pe Mike vorbind cu un băiat.

Fratele meu își ridică mâna pentru a-mi face semn să merg la el, așa că asta fac.

-Hei, voiam să ți-l prezint pe cel mai bun prieten al meu, Liam Collins.

-Salut, eu sunt Luna, sora mai mică a lui Mike.

-Liam, încântat! Îmi ridică mâna și o sărută.

Nu mă pot abține să nu zâmbesc la atingerea buzelor lui pe mâna mea.

-Ei bine, voiam să te invit la petrecerea de ziua mea. M-aș bucura foarte mult dacă ai putea veni. Spune Liam.

-Sigur, presupun că îmi va da Mike mai multe detalii, așa-i?

-Corect! Încuviințează Mike.

-Păi bine atunci, Mike, ne vedem acasă, și Liam, ne vedem la petrecere. Paa! Spun eu.

-Pa! Se aud vocile băieților spunând în același timp.

   Odată ce mă îndepărtez de băieți, telefonul îmi vibrează din nou în rucsac, așa că îl scot, pentru a verifica.

Încă un mesaj anonim.

NECUNOSCUT: Ne vedem la petrecere, iubito!

Iubito? Chiar m-a denumit „iubito"? Dezgustător. Dar nu asta contează acum. Vine și el la petrecere? Oare îl voi putea observa? Normal că nu! Nu știu cine este!

Fără să las nici un răspuns mesajului, îmi continui cursurile în mod normal, cunoscând profesorii și colegii din fiecare curs în parte.