Capitol XIII

37 2 0
                                    

— Ia zi, ce lucruri știi tu că le ascund? a întrebat-o Roman cu o privire atentă.

Ah, da, urma întrebarea asta. Acum ce ar fi trebuit să zică? Ea spusese aia doar ca să-i atragă atenția, însă ochii lui provocați o intrigau pe Dona. Îi părea că el chiar ascunde lucruri, fiindcă se comporta defensiv, exact cum citise în cartea psihologică. Avea un comportament ușor agresiv, iar tonul lui era amenințător, lovind-o cu ochii țintă pe Dona. Se aflau într-un cabinet din împrejurimile holului principal, clar nu al lui, căci era ceva de ORL, dar un cabinet la care Roman sigur știa că nu va intra cineva. Dona, în schimb, se uita la el tăcută, în încercarea de a găsi un răspuns prin care să iasă frumos din situație, fără a-l provoca prea mult.

— Mi s-a părut în declarațiile dumneavoastră că ați realizat autopsia secretos, întrucât multe lucruri nu le-ați scris în expertiză, a răspuns Dona. Sarcina, lipsa de for...

— Ești de la poliție? a întrerupt-o el brusc.

O-o. Donei nu-i plăcea în ce direcție se îndrepta discuția, oricât de mult ar fi încercat să o salveze, fiindcă medicul era vizibil brutal, atât în voce, cât și în gesturi, și ea avea impresia că îi atinse un punct foarte sensibil.

— Ă, nu, domnule doct...

— Și-atunci ce te interesează toate astea? După cum ai văzut, declarația mea deja am dat-o. Ia-o și bagă-ți-o în ochi.

Dona își auzea pulsul bătând iute, deși fără un motiv prea clar de tensiune, se simțea în pericol. Și începea, privindu-l doar cu acel comportament, să-l bănuiască și nu doar ca om care nu și-a realizat autopsia corect, ci și ca suspect. Ascundea lucruri și se apăra, evita răspunsuri, tăia vorbele ei, dintr-o prostie Dona aflase aparent că el chiar ascundea lucruri. Făcuse, însă, greșeala de a-i spune asta, fiindcă e ca și cum ar fi spus unui hoț că știe că a furat. Și tocmai premiza asta a indus-o acum într-o stare de intrigă. Ce lucruri ascundea Roman? Atât de rele încât ochii să i se înnegrească. De ce Elia Miron era un subiect care-l făcea atât de defensiv? El luase dosarul penal pentru malpraxis, întrucât nu realizase autopsia cu pașii legali și esențiali expertizei. Ascundere de detalii, lipsa de formol, și nu anunțase lipsa decât atunci când organele fetei erau deja prea uscate pentru a mai putea descoperi vreo ceva, adică peste o zi sau două. El îi făcuse autopsia probabil, dar a ținut-o în morgă ca să pară că nu terminase încă, deși era conștient că formol nu avea, și nu îi putea preleva organe sau țesuturi pentru cercetări. Deci ceva știa. Știa despre trupul Eliei, mai mult decât sarcina.

— Domnule doctor, mă interesa să știu...

— Te interesa să știi ce? a întrerupt-o el din nou. Nu am nicio obligație de a vorbi despre autopsia Eliei cu tine. De fapt cu nimeni. Și-a făcut poliția treaba, eu mi-am făcut treaba și cu asta basta. Treci peste.

,,Treci peste" doar asta răsuna în mintea Donei care tăcuse, privind în gol la chipul tumultuos al medicului Roman. Au trecut deja peste. Toți. Au îngropat-o pe Elia cu toate emoțiile și trăirile ei, și nici măcar nu au îmbrăcat-o în ținuta specifică Regimentului, cea de ceremonial, cu care apăruse în pozele ce strângeau sute de aprecieri; frumoasa sergentă a Regimentului, îmbrăcată minuțios în uniformă, cu o privire mereu grațioasă, ci în uniforma de oraș. De ce oare? Fiindcă refuzau să își privească colega în cavou? Colega lor ajunse în cavou, tocmai din cauza lucrurilor pe care niciunul dintre ei nu le observase. Și a trebuit să moară ca să vadă tot Regimentul că viața ei perfectă nu era perfectă, și că stresul Armatei o omora încet și sigur. Dar nici măcar nu au ridicat talpa unui picior spre a afla motivul care a dus la gestul ei, chiar și după ce au îngropat-o. Au trecut peste. Exact ca și poliția. Exact ca și statul. Exact ca și medicul Roman. Și asta i se sugera și Donei. Însă Dona nu putea și nu avea de gând să treacă peste. Oricât de greu ar fi fost, făcea lucrul peste care toți au trecut: îi făcea dreptate Eliei Miron și rezolva, odată pentru totdeauna, cazul sinuciderii sergentei din 17 Decembrie 2018, pentru a ști toți adevăratele ei probleme și motivul real pentru care Elia și-a luat viața.

Uciderea sergentei 10 Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum