Uciderea sergentei 10

Capitol IX

Se aflau încă în capitală, la un restaurant pe care Dona îl privea cu indignare. Mister Aroganță o adusese aici, întrucât știa capitala și restaurantele mult mai bine decât ea, dar se observa faptul că era un loc ales de el. Picior de om modest n-a călcat vreodată în acel restaurant și simțea aerul de fițoșenie până în gât. Era un restaurant cu foarte bune gusturi, decorul natural foarte fin construit, și lucrurile simple, dar scumpe, creau acea impresie de finețea luxului adevărat. Și sincer Dona văzuse mereu asta la mister Aroganță. Știa să poarte brandurile și era genul de fițos cu gust. Nu apărea niciodată cu branduri scrise imens pe toată bluza, nici cu detalii exagerate, în schimb mergea în zona bogăției reale, cea bazată pe rafinament și gusturi bune, exact ca un fiu fițos al unei familii înstărite. Se vedea că locotenentul studiase lecțiile luxului și a gustului fin, tocmai pentru că era atent la imaginea lui și voia să fie catalogat bine. Asta era plăcerea lui. Dacă mister Aroganță avea vreo pasiune în ochii Donei, era cea de a se face remarcat, cariera înaltă, viața bogată și locurile de fițe, distracțiile în cluburi sau locuri în care oamenii de rând nu ar veni și mașinile. Și Dona încă credea că mai are mașini. Până și meniul era scris doar în engleză, iar scaunele erau învelite în catifea de nuanța decorului natural. Era un loc frumos, însă clar era un restaurant ce nu era menit pentru oamenii care voiau să se simtă bine, ci mai degrabă un restaurant de fițe pentru oamenii gen locotenentul, mofturoși și selectivi, care voiau să-și arate nivelul în societate. Mister Aroganță avea ceva timp de când stătea cu capul în telefon, dezbrăcat de jachetă în bluza lui Guess, și tasta mesaje sau pur și simplu era pe rețele, Dona nu își putea da seama fiindcă era în fața ei, iar telefonul îl ținea în mâini sub masă. Ea încă se chinuia să traducă felurile de mâncare din meniu, având impresia că se află într-o vacanță în străinătate sau pe la palatul reginei Angliei. Multe feluri de mâncare care se învârteau în jurul la același ingredient, de parcă meniul era compus din ,,Friptură de vită întoarsă pe partea stângă ", ,,Friptură de vită întoarsă pe partea dreaptă" și chiar nu înțelegea rostul de a redenumi un fel de mâncare deja existent în meniu, doar cu mici schimbări. Ce chestie fițoșenească mai era și asta, nu știa. Mister Aroganță și-a închis telefonul și l-a pus pe masă, ridicând apoi capul înspre ea.

— Și, te-ai gândit la ce ai vrea?

Bună întrebare. Dar răspunsul prost. Cum putea oare să-i zică faptul că de jumătate de oră căuta niște nenorocite de paste, traduse pe limba ei, și cu felurile clasice pe care le știa ea? De ce trebuiau să redenumească originalele carbonara, punând ,,Fettucine with guanciale"? Serios? Ei i se părea ilegal să se facă asta. A înțeles că ideea era să scoată în evidență ingredientele nonșalante, dar totuși puteau măcar pune în paranteză și ,,Pasta carbonara" așa, pentru oameni nefițoși.

— Ă, mă gândeam la niște paste, dar nu știu ce tip aș vrea, a răspuns ea încă citind meniul.

— Îți recomand cele cu fructe de mare, sunt senzaționale, a răspuns locotenentul lovind degetul pe meniu.

Alea oare cum se mai chemau? Flour-egg thing with meat of squid and shrimps? Dona chiar căutase acele paste în meniu, fiindcă era curioasă de recomandarea lui mister Aroganță și de numele pe care acele paste îl aveau, însă simțea că tavanul îi căzuse în cap văzând că pastele alea se chemau ,,Pasta with Frutti di Mare ". Atât de simplu? Părea imposibil. Cum oare de a scăpat această rețetă de un nume grandios, mai ales că era și cu ingrediente sofisticate? Dona a închis meniul și l-a lăsat pe masă, privindu-l pe locotenent.

— Da, voi merge pe recomandarea dumneavoastră. Sunt curioasă să le încerc.

Le știa deja, fiind iubitoare de paste, însă nu pe cele făcute de acest restaurant, asta îi era și curiozitatea. În plus, voia să fie un răspuns care să-l mulțumească pe locotenent, căci știa ce iubitor era după cuvintele merituoase și mulțumirile de orice fel la adresa lui. Și aparent reușise, fiindcă mister Aroganță zâmbise.