Capitolul 22

13 5 6
                                    

,,O cutie plină cu amintiri" 

👁️ 

Nu mai avusese un astfel de somn de câteva secole. Se obișnuise cu preșul rupt și prăfuit pe care își așternea capul plutitor și lăsa atmosfera de coșmar a subsolului să o adoarmă. Dar acum era altfel. Adierea blândă a vântului toamnei îi servea drept pătură, în timp ce simțea că se află în două brațe musculoase ce o poartă cu grijă asemănându-se cu un leagăn comod ce o făcea să resimtă siguranță.

 Adierea blândă a vântului toamnei îi servea drept pătură, în timp ce simțea că se află în două brațe musculoase ce o poartă cu grijă asemănându-se cu un leagăn comod ce o făcea să  resimtă siguranță

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Distingea cu o privire încețoșată imagini vagi,cum era purtată pe un drum de țară sub cerul înstelat, iar în jur începeau să apară case. Aveau luminile aprinse, asemănându-se cu locuințele unor zâne dintr-o vale magică. Parcă auzi la un moment dat scârțâitul unei portițe de lemn și vocea caldă a unei bătrâne ce îi invita în interior. Silueta acesteia se pierdu într-o alta ce părea să reprezinte o cabană de lemn triunghiulară și înconjurată de mulți trandafiri roșii precum focul. Se gândi că ajunse într-un soi de rai, atunci când păși într-o încăpere scăldată în lumina gălbuie și parcă îndreptându-se la un moment dat într-o alta, unde fu așezată pe un pat moale și simți o atingere suavă pe frunte care îi redase zâmbetul pe chip. Cu toate că era la granița sensibilă dintre somn și rațiune, apucă o pernă pufoasă în jurul căreia își duse brațul și expiră ușurată, experimentând pentru prima dată confortul. Deși era posibil să fie doar niște halucinații hipnagogice, ea dorea să creadă că trăiește un vis divin, un vis din care nu mai dorea să se trezească.

Soarele se ridică iarăși din spatele colinelor, urmându-și străvechea rutină și dându-le de veste sătenilor că o nouă zi era pe cale să înceapă. Nadia era cufundată în gramada de perne de puf ce îi serveau drept cochilie ce îi oferă intimitatea necesară. Razele domoale se strecurau prin fereastra de lângă pat, colorându-i chipul într-o nuanță mai vioaie. Se ghemui și mai tare, trăgându-și pătura peste cap când de afară un sunet strident o făcu să tresară. Căzu din pat, buimacă și cu părul nearanjat, încercând să elucideze sursa acelui zgomot insuportabil. Se ridică în forța brațelor pe pervaz și zări prin sticla proaspăt ștearsă o pasăre înfoiată, cu o creastă proeminentă și penaj multicolor ce o privea dintr-o parte cu niște ochi galbeni precum mărgelele. Fata răsuflă ușurată.

- Așadar, domnule cocoș, aveai de gând să-mi faci o farsă? 

- Așadar, domnule cocoș, aveai de gând să-mi faci o farsă? 

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Evitând OchiulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum