Chris Brown, un jurnalist cu o viață sănătoasă și perfectă, dar singuratic în cea privată, ajunge să fie concediat din cauza unei lipse de inspirație. Odată ce află de o poveste veche și misterioasă a zece bărbați ce au dispărut după o excursie în R...
Becurile romboidale inundau coridorul într-o lumină incandescentă precum fulgerele. Totul în jur era de o nuanță albă și electrică, numai podeaua lucioasă avea un model turcoaz cu buline. Pereții dispuneau de scheme medicale, unde sub ele erau aliniate mai multe scaune cu spătar scurt, asemenea unor găleți foarte largi. În atmosferă pluteau mii de voci, unele entuziasmate de venirea unui nou membru pe lume, ori altele suferinde din cauza pierderii cuiva drag. Siluete se agitau constant ca niște faruri șterse de la mașinile ce goneau pe autostradă pe timpul nopții și puteau fi zărite din cer. Formau un soi de cortină ce se schimba constant pe care numai Lara nu o băga în seamă. Stătea așezată și lipită de unul dintre acele ziduri, cu podul palmelor acoperindu-și ochii. Era împovărată din cauza extenuării deoarece nu dormise întreaga noapte. Urmărea, cu pleoapele închise, imaginile de acum câteva ore ce i se proiectau în minte cu domnul Johnson pe care îl găsise inconștient în propriul birou și care dădea semne să fi fost victima unor agresiuni violente. Rămase blocată, analizandu-l și ignorându-și colegii de la secție care veniseră să o ajute imediat după apel. Simțise doar cum este prinsă blând de umeri și trasă înapoi de mai multe brațe, ea încă fiind ațintită către corpul ce nu răspundea nici unei chemări. Văzu cum este pus în ambulanță, apoi dus către spital și internat în acel salon. Se oferi să aștepte de una singură informațiile ce vor veni din partea experților, timp în care ceilalți vor analiza cazul. Era bulversată de întâmplarea bizară și încerca să-și croiască o explicație pentru toate evenimentele neobișnuite ce se iviseră în jurul ei. Se pierdu printre medici îmbrăcați în halate albe ce colindau holurile și care se aseamănau foarte mult cu un cor ce încerca să redea muzicalitatea vieții din cei care rămaseră tăcuți. Oboseala îi dădea târcoale genelor, ispitindu-le să cadă lent precum razele apusului de soare, transformând cele trei pahare de cafea consumate în apă expusă într-o zi dogoritoare din Sahara.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Încă studiem. Este ceva căruia nu îi putem găsi explicații, însă cel mai probabil credem că a fost o tentativă de sinucidere prin strangulare și s-a oprit la timp pentru a mai rămâne cu oxigen în trup. Însă nu avem idee când se va trezi, dar vă voi ține la curent, spuse ea zâmbind.
-Mulțumesc, doctore, îi răspunse Lara, apoi o văzu cum se risipește în mulțimea ce împingea tărgi ori scaune cu rotile.
Încerca să pună cap la cap toate ipotezele, însă nu reușea să iasă din acea ceață ce se lăsă asupra minții sale. I se părea ciudat ca un fondator faimos să decidă să-și pună capăt zilelor din senin și se gândi că cea mai bună soluție pentru a se dumiri ar fi să se întoarcă la locul accidentului și să vadă dacă colegii ei au mai aflat ceva.
Porni pe străzile asaltate de turiști și localnici ale New York-ului, părăsind curtea spitalului și îndreptându-se spre clădirea companiei cu pricina. În timp ce mergea și își croia drum prin mulțimea de străini, se teleportă în clipa în care îl duse pe Chris acasă, putându-l observa în oglinda retrovizoare cum stătea nemișcat precum o stană de piatră și contemplând asupra tuturor celor petrecute. Deși nu a vrut să-i dea crezare în acele circumstanțe, aflându-se acum în poziția sa, putu înțelege cât de fragilă poate fi mintea unui om și cât de ușor poate cădea prada supra gândirii. Asfaltul continua și prezenta modele de piatră cubică, în unele locuri picăturile prelinse de pe țevile blocurilor formând mici pârâiașe ce curgeau printre ele. Ridicându-și privirea de la pașii pe care îi făcea, zări clădirea impunătoare de sticlă ce se ivea de după colț. Intrând în hol, întâmpină mai multe echipaje de poliție cercetând înregistrările de pe camerele de supraveghere, ori luând declarații celorlalți angajați. Se lipi atunci de un grup, ascultând mărturisirea secretarei:
