Chris Brown, un jurnalist cu o viață sănătoasă și perfectă, dar singuratic în cea privată, ajunge să fie concediat din cauza unei lipse de inspirație. Odată ce află de o poveste veche și misterioasă a zece bărbați ce au dispărut după o excursie în R...
Bătăile inimii se izbeau violent de pieptul ce tremura la infinit. Un aer rece și înțepător împânzi camera în care pluteau nenumărate emoții negative. Până și lumina caldă a becului începea să pâlpâie ca și cum s-ar fi înecat într-o mare de întuneric. Luminile incandescente ale blocurilor de sticlă ce se vedeau prin fereastra îngustă mai detensionau atmosfera dacă încercai să le privești. Însă sufletul lui James era încolțit, lipindu-și trupul de ușa lucioasă, încercând să-și calmeze atacul de panică. În fața lui o vedea pe Giselle fără conștiință, chipul ce-i era odată luminos și senin, se transformase într-un deșert lipsit de viață. Plutea, atârnată cu capul în jos, lăsându-și acum părul său blond să curgă ca o cascadă de aur lichid. Nu și-ar fi dorit să-și ia privirea de la ființa pe care o iubea și față de care se simțea acum un idiot pentru faptele pe care le comise. Își repeta în gând că era un laș, o fire slabă de care toți au profitat. Toate alegerile pe care le făcuse până atunci fuseseră sortite eșecului. Nu a încercat niciodată să facă ceva de unul singur sau măcar să cântărească ceea ce i se oferea. Toată viața lui fusese o scenă de teatru al cărei rol îl urmase cu iscusință către eșec.
Puțin enervat,bărbatul începe să-și ridice treptat privirea de la podea, urmarind silueta umanoidă, transparentă și strălucitoare ce îi rânjea malefic. Nu putea înțelege cum îi poate simți cea mai mică emoție ori citi cel mai neînsemnat gând. Era ca și cum era un parazit ce se strecura în mintea oricărui suflet inocent și neajutorat.
-Mă bucur că putem face cunoștință într-un mod mai deschis. Eu deja te cunosc, biet suflet fără noroc, însă nu cred că ai auzit de mine sau, mai bine spus, ai încercat să-mi ignori existența.
- Îmi pare rău, chiar nu știu la ce te referi, însă te rog, dă-i drumul prietenei mele. Ea nu are niciun fel de legătură în această poveste, îi răspunse el pe un ton falsificat pentru a părea puternic.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Oh, ba da. Are un rol extrem de important, îi răspunse malefic entitatea, ridicând chipul fără viață al fetei ca pe o pană și arătând spre ochiul stâng unde mai multe lacrimi se prelinseră pe obraz.
James privea îngrozit, observând ce putere are ființa paranormală din fața sa bun și cât de ușor manevra trupurile neînsuflețite.
- Vezi tu, eu sunt un spirit care face parte din sufletul oricărui om numai că nu toți au șansa să mă trezească. Doar cei care au suflete sincere, pure și intenții inocente, dar care încearcă să scape de un trecut care i-a distrus în mii de bucățele.Menirea mea este să alin aceste suferințe.
- Și cum o faci ? Luând viața celor cu suflet bun?
Entitatea începu să râdă.
- Bineînțeles că nu. Eu doar îi îndemn către lumea de dincolo. Alegerile stau în puterea lor.
