Chris Brown, un jurnalist cu o viață sănătoasă și perfectă, dar singuratic în cea privată, ajunge să fie concediat din cauza unei lipse de inspirație. Odată ce află de o poveste veche și misterioasă a zece bărbați ce au dispărut după o excursie în R...
Lumina caldă a veiozei inunda încăperea, formând un soi de aură imensă ce îndepărta toate umbrele înfricoșătoare, în timp ce foșnetul paginilor aspre se izbea de pereții goi, răsfrângându-se ca un ecou adânc. Ochii-i se mișcau alert prin ramele ochelarilor rotunzi, urmărind fiecare cuvânt tipărit de pe foaie, în timp ce se adâncea și mai tare în poveste. Iris stătea pe canapeaua moale, acoperită cu o pătură mătăsoasă, captivată de acțiunea ce avea loc în cartea din mâinile ei. Avea ca protagoniști o familie unită ce plecase într-o expediție montană în vacanță, iar, din nefericire, tatăl fusese separat de ceilalți membri din pricina unei furtuni violente. Întregul lor parcurs este urmărit până la final, când toți membrii se unesc, accentul fiind pus pe legătura lor spirituală de a putea comunica, chiar și atunci când sunt la distanță.
O lacrimă îi curse lui Iris din ochiul stâng după ce citi rândurile finale și închise cartea, recitind încă o dată rezumatul și lunecându-și degetul mare pe titlul de pe copertă ce ieșea în evidență. Puse apoi cartea pe măsuța rotundă de lângă canapea, iar atenția îi fu captată de telefonul ce zăcea lângă vaza ei preferată .Îl apucă și îi privi ecranul negru. Trecuse aproape o lună de la întâlnirea sa cu detectivul ce îi călcase pragul și care părea foarte interesant de cazul dispariției celor zece excursioniști al cărui principal protagonist era chiar tatăl ei, Charles Butler. Tânjea și după cea mai mică și nesemnificativă notificare din partea lui Chris, însă acesta nu mai fusese activ de trei săptămâni, fapt ce o îngrijora și mai tare pe Iris. Dacă nu cumva acest reporter era ca și restul și a încercat doar să pară mai credibil pentru a o face să se deschidă în fața lui, apoi să profite de trecutul ei și să născocească o poveste derutantă și îndepărtată de adevăr? Dacă tot ce i se întâmplă este doar o minciună și a fost, într-adevăr, sortită să trăiască înconjurată de întrebări?
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Gândurile începeau să-i izvorască în mintea ce se ținuse până acum calmă și controlată, fapt ce îi schimbase dispoziția instant. Își fixă privirea asupra ecranului veșnic întunecat, lăsându-și imaginile din trecut să ruleze prin ochii minții. Arnold veni din bucătărie și își văzu soția amorțită pe canapea, în timp ce călătorea alături de gândurile sale prin trecut. Expresia de pe chipul ei părea neutră, dar transmitea subtil urme de îngrijorare și amărăciune, fapt ce ura cel mai mult să vadă la Iris. Nu își dorea să o mai lase să pice iarăși într-o stare de coșmar, cunoscându-i foarte bine trecutul și chiar crezând fiecare poveste pe care i-o dezvăluise.
Se așeză lângă ea, aducând-o pe pieptul său și acoperind-o mai bine cu pătura ei preferată. Deși privirea-i era încă pierdută, Iris își găsea mereu calea înapoi spre liniște, ori de câte ori îi simțea prezența lui Arnold aproape de ea. Considera mereu că relația lor este mult mai mult decât o conviețuire dintre doi oameni care-și încep ziua prin a-și împărtăși dragostea prin cuvinte. Ea era singura care putea face acest lucru, căci Arnold mereu o asculta , imaginându-și cum ar fi dacă și-ar putea recăpăta glasul. Șocul provocat dintr-un accident grav din copilărie îl deposedase de un mare dar și anume cel de a vorbi. Nu și-a putut imagina niciodată cum ar fi să aibă alături o soție sensibilă precum Iris, căreia să nu-i poată oferi în schimb vorbe liniștitoare când panica o cuprindea, însă fusese foarte recunoscător pentru faptul că ei nu i-a păsat niciodată de acest lucru, ba chiar i-a fost alături și a încercat pe cât posibil să-i descopere lumea. O cuprinse cu brațul său stâng și îi căută privirea pentru a vedea în ce stare se află acum. De-a lungul timpului, calea lor de comunicare se dezvoltase prin contactul vizual, calea prin care nu oricine poate să se exprime și motivul pentru care femeia considera că relația lor era unică. Se adânci în ochii lui de culoarea oceanului și înțelesese imediat că soțul ei era îngrijorat. Se cuibări mai tare lângă trupul lui solid și începu să se joace cu șuvițele lui închise și împletite în stil afro.
