Ajung acasa...descui usa...sunt singura...in sfarsit. Ma asez pe canapea si incep sa plang , cum n-am plans in viata mea. Lacrimile curg,curg si iar curg. Nu mai simt nimic inafara de durere. Durere nu pentru ca am tras prost,pentru ca am fost locul 5 , ci pentru ca stiu ca parintii mei nu o sa inteleaga...si... o sa-mi distruga destinul. Imi vor distruge pasiunea pentru ceva. Asta ma doare cu adevarat. Stiu ca nu sunt cea mai buna,dar stiu cat de buna vreau sa fiu. Incerc sa imi mai revin,si o sun pe Debbie,care e prietena mea cea mai buna inca de la gradinita. Stiu ca ea sigur ma va intelege si imi va ridica moralul.
Beep-beep-beep
"Alo?!"
"Deb,eu sunt." (ahh...sper ca nu a observat ca vorbesc de parca tocmai am plans.)
"Brit,de ce plangi?! Ce s-a intamplat? Esti bine?
"Da,sunt bine,nu-ti face griji. Deb,nu sunt bine deloc. Acum cateva minute am venit de la concurs. Am luat locul 5."
"Locul 5? Si plangi? Brit,e al doilea cincurs al tau...ah...stai...conditia pusa de parintii tai...of,Brit,imi pare asa de rau."
"Mda,si mie. Si cel mai rau ma doare ca nu pot face nimic. Absolut nimic. Crede-ma ca e ceva greu de suportat pentru mine."
"Stiu si te inteleg . E normal sa te simti asa. Dar poate daca parintii tai vor auzi cat de buna ai fost si azi...vor trece cu vederea."
"Nu prea cred. Stii cum sunt ei. Cand au spus ceva,asa ramane. Nimeni nu le schimba decizia."
"Stiu,dar poate vor face o exceptie de data asta. Nu stiu ce sa zic. Vrei sa trec pe la tine ? "
"Nu,sunt okay,cred. Stai linistita."
"Okay. Brit,iti tin pumnii. Odihneste-te si calmeaza-te. Sunt sigura ca va fi bine pana la urma."
"Sper. Merci mult."
"N-ai pentru ce. Suna-ma mai tarziu sa-mi spui cum a fost,bine?"
"Sigur."
"Ok. Te pup. Paa."
"Pup."
Si dupa asta,mai stau un pic si...adorm pe canapea.
CITEȘTI
Pasiune si sacrificiu
SpiritualEste oare usor sa-ti urmezi pasiunea fara a face un sacrificiu? Aceasta este intrebarea pentru care incerc sa gasesc raspunsul in fiecare secunda din zi.
