In sfarsit,dupa 2 luni in care m-am simtit si bine si rau merg din nou la scrima. Mi-a fost atat de dor de antrenamente,de sala,de colegi,de antrenori,de asalturi,poate un pic si de concursuri. Mi-a fost dor de adrenalina pe care o eman atunci cand sunt pe plansa. Aveam un gol in stomac si totusi eram si foarte fericita. Ma saturasem de acele 3 luni in care stateam degeaba si ma simteam in toate felurile posibile. Am pasit un pic neincrezatoare in sala, usor entuziasmata de ce vor spune ceilalti ,dar si foarte straina. Ma simteam in plus. Nu pot spune ca era pentru prima data ,pentru ca as minti. De obicei ma simteam in plus din diferite motive, pot spune cu mana pe inima ca in majoritatea timpului sunt destul de dificila ,dar cine ma cunoaste cu adevarat stie ca e doar felul meu de ai testa pe oameni. Ce imi spun,cum se comporta ,cu cine ar trebui sa stau si cu cine nu. Dar in cazul asta nu stiam de ce ma simteam asa. Erau colegii mei de scrima,multi dintre ei chiar prieteni. Cum puteam sa ma simt de parca eram pentru prima data in acea sala ,de parca abia ne cunosteam? Cum eu urasc discutiile acelea cand te prezinti si toate cele, starea asta era ultima pe lista pe care voiam sa o traiesc. Nu sunt genul de persoana care sa fie prea sociala ,ma multumesc cu prietenii mei, nu prea simt nevoie sa am altii. De aceea ,intotdeauna cand Deb si Cait vorbesc cu persoane pe care eu nu le cunosc,stiindu-ma asa de nesociabila ,mereu ele ma prezinta si asa fac cunostinta cu o persoana noua. Sincer, nu ma pot plange de faptul ca nu cunosc lume,dar nu sunt genul care sa si formez prietenii din cunostintele acestea. In orice caz , cum am intrat in sala toata lumea s-a uitat la mine pentru un scurt moment ,in care eu aproape imi inghitisem limba.
_________
Sincer, ma asteptam ca toata lumea sa ma asalteze cu intrebari ,sa ma intrebe cum ma simt , cum a fost perioada de recuperare ,etc etc. Aveau ce sa ma intrebe ,Slava Domnului. Dar ,nimeni nu a intrebat nimic, nimeni nu prea mi a spus nimic si evident eu nu prea puteam face nimic. Stateam pur si simplu pe banca la majoritatea exercitiilor. Super , mi-am spus, acum nu ma mai simt in largul meu nici la scrima. De-a dreptul fascinant.
CITEȘTI
Pasiune si sacrificiu
SpiritualEste oare usor sa-ti urmezi pasiunea fara a face un sacrificiu? Aceasta este intrebarea pentru care incerc sa gasesc raspunsul in fiecare secunda din zi.
