Se pare ca m-am inselat. Nu e chiar asa grav. Nu trebuie operatie. Doar repaus total timp de o luna. E bine. Va trece repede. Sa speram ca nu-mi voi schimba eu dorintele.
______________
Am spus ca trece repede. Din nou la doctor. Il ascult cu mare interes de parca mi-ar decide intreaga viata.
"Brandusa,imi pare rau sa te anunt ,( te rog nu-mi spune ce cred eu ca o sa spui...) inca nu-ti pot da "okay-ul" ca poti reincepe scrima sau nu. Mai trebuie sa astepti. Sa zicem...o luna? E okay ?"
"Mhm...(Clar ,nu)"
"E pentru binele tau."
"Stiu..."
"Mai bine acum de cat mai tarziu,nu?"
"Da..."
"Nu o sa mori,nu ? Poti face franceza in timpul asta." (stie ca iubesc franceza)
"Faceam oricum." Am ras. Nu stiam ce pot spune. Nu stiam daca era ceva de spus. Era clar pentru mine. Creierul imi spuneam sa renunt si gata,dar inima imi spunea ca nu pot renunta la ceva care ma face atat de fericita si increzatoare.
CITEȘTI
Pasiune si sacrificiu
SpiritualEste oare usor sa-ti urmezi pasiunea fara a face un sacrificiu? Aceasta este intrebarea pentru care incerc sa gasesc raspunsul in fiecare secunda din zi.
