M-am tot gandit la tot ce mi s-a intamplat. Mi-am adus aminte cum am ajuns la scrima,dintre toate sporturile. A fost o pura intamplare. Eu si colega mea de banca din a 4-a,care atunci era si cea mai buna prietena a mea, am vrut sa facem ceva impreuna. Si mama ei ne-a propus scrima. Noi doar am acceptat si ne-am dus la antrenamrnte.Timpul a trecut,ea s-a lasat,iar eu am descoperit cat de mult imi place scrima si am continuat.In a 5-a mi-a fost destul de greu sa ma obisnuiesc cu colegii mai mari,pentru ca nu era nimeni de varsta mea. Dar in a 6-a,totul s-a schimbat. Am inceput sa ma inteleg cu toti. Dar tot cea mai buna prietena a mea este Rebeca. Pur si simplu ea ma intelege cel mai bine,desi este cu trei ani mai mare ca mine. Mereu ea ma sprijina si ma sfatuieste. Nu stiu ce m-as fi facut daca nu as fi cunoscut-o. Si imi pare rau ca uneori nu pot sa-i multumesc asa cum as vrea pentru tot sprijinul. Nici nu cred ca are idee cat de fericita si increzatoare ma face atunci cand am un asalt si am dat o tusa buna si ea tipa la mine : "Bravo,Brit. Tot asa ."Fericita ca am o prietena ca ea.
CITEȘTI
Pasiune si sacrificiu
SpiritualeEste oare usor sa-ti urmezi pasiunea fara a face un sacrificiu? Aceasta este intrebarea pentru care incerc sa gasesc raspunsul in fiecare secunda din zi.
