2.Albus Severus Potter si Secretele Ascunse ✔

Capitolul 5 - Ore

Furtuna trecu pana in dimineata urmatoare, desi tavanul din Marea Sala era inca mohorat. Nori grei si plumburii se involburau pe deasupra, in timp ce Al, Scorpius, Rose, Roxanne, Frank si Lysander isi examinau noile orare, la micul dejun. Cateva locuri mai incolo, J si prietenii lui discutau despre prima farsa a anului. Emma privea pe fereastra, parand dusa pe ganduri.

Cei sase vazura ca la inceput aveau doua ore de „Ierbologie" cu Astropufii. Iesira din castel impreuna, traversara stratul de legume si o luara spre sere, unde erau tinute plantele magice.

Apropiindu-se de sere, vazura restul clasei stand afara, asteptandu-l pe Neville. Li se alaturara, iar imediat dupa ei si Emma facu la fel.

- La Sera 3, astazi, elevi! Anunta Neville, venind repede spre ei.

Devenira brusc interesati. Lucrasera doar în Sera 1 pana atunci... Sera 3 adapostea niste plante mult mai interesante si mai periculoase. Neville lua o cheie mare de la curea si deschise usa. Albus simti o boare de pamant umed, bine fertilizat, amestecat cu mirosul pregnant al unor flori de maarimea umbrelelor si care atarnau din tavan.

Cand Albus intra si el in Sera, Neville statea in spatele unei banci puse chiar in centrul serei. Pe banca erau vreo douazeci de perechi de casti de urechi, in culori diferite. Cand isi ocupa locul intre Scorpius si Rose, Neville spuse:

— Vom replanta Matraguna astazi. Cine imi poate spune caracteristicile matragunei?

Nu surprinse pe nimeni cand mana Rosei se ridica prima.

— Matraguna sau Mandragora, este un mijloc puternic de refacere, zise Rose, parand ca inghitise manualul, ca de obicei. Este folosita pentru a readuce la normal oamenii care au fost transfigurati sau blestemati.

— Excelent! Zece puncte pentru Cercetasi, spuse Neville. Matraguna este ingredientul cel mai important a majoritati antidoturilor. Dar este si foarte periculoasa. Cine poate sa-mi spuna de ce?

Mana Rosei rata de putin ochelarii lui Albus, tasnind iar in aer.

— Plansul matragunei este fatal pentru toti cei care il aud, zise ea prompt.

— Intocmai! Alte zece puncte, zise Neville. Matragunele pe care le plantam astazi sunt inca foarte tinere...

Si arata spre un rand de tavi adanci, in timp ce vorbea. Toata lumea se imbulzi sa vada mai bine. Cam o suta de manunchiuri de plante micute, verzi, cu reflexe mov, stateau in siruri, in rasaduri. Erau complet nesemnificative pentru Scorpius care nu intelesese nimic din ce zisese Rose despre „plansul" matragunei.

— Toata lumea sa-si ia o pereche de casti de urechi, zise Neville.

Urma o imbulzeala de nedescris, toti cautand o pereche de casti, care sa nu fie roz si pufoase.

— Cand va voi spune sa vi le puneti, asigurati-va ca urechile va sunt acoperite complet, spuse Neville. Cand va trece pericolul, ridic degetele in sus. In ordine, castile pe urechi!

Albus isi puse castile pe urechi. Nu se mai auzea absolut nici

un sunet prin ele. Neville isi puse pe urechi o pereche, isi sufleca manecile, insfaca bine o plantuta si o trase cu putere.

Scorpius scoase un strigat surprins, pe care nu il putu auzi nimeni.

In loc de radacini, din pamant iesi un copil extrem de mic, murdar si urat. Frunzele ii cresteau chiar din cap. Avea pielea verde-pal, marmorata, si era evident ca urla cat il tineau plamanii.

Neville lua un ghiveci mare de sub masa si planta Matraguna in el, dupa care o acoperi cu ingrasamant, pana nu se mai vazura decat frunzulitele. Neville isi scutura mainile, ridica degetele si isi scoase castile.

— Avand in vedere ca Matragunele noastre sunt doar rasaduri, plansetul lor nu ucide inca, spuse el cu calm, de parca doar udase o begonie. Pe de alta parte, va pot face inconstienti cateva ore bune si, cum sunt sigur ca nici unul dintre voi nu vrea sa piarda prima zi de scoala, aveti grija sa aveti castile bine puse la urechi cat lucrati. Va voi face semn cand trebuie sa va pregatiti de plecare. Patru la o tava cu rasaduri! Aveti destule ghivece aici... ingrasamant, in sacii aceia... si feriti-va de tentaculele lor veninoase, pisca serios!

Plesni cu putere o planta tepoasa, de un rosu-inchis, facand-o sa-si retraga tentaculele care se strecurasera in apropiere de umarul lui.

Lui Albus, Scorpius si Rose li se aratura Emma.

- Buna, ii spuse Albus.

- Buna, raspunse Emma.

- Cum a fost vara ta? o intreba Rose.

Emma ridica din umeri.

- Ca de obicei, raspunse. A voastra?

- A fost distractiva, raspunse Scorpius.

Dupa aceea, nu au mai prea apucat sa vorbeasca, nu ca ar mai fi avut subiecte de conversatie momentan. Castile le erau bine fixate pe urechi si trebuiau sa se concentreze la Matragune. Neville facuse ca totul sa para foarte usor, dar nu era chiar asa. Matragunelor nu le placea sa fie scoase din pamant, dar nici nu vroiau sa se intoarca in el. Se zbateau, loveau, isi agitau pumnii mici si ascutiti si isi dezgoleau dintii. Albus se chinui zece minute sa bage un copil mai grasut in ghiveci.

La sfarsitul orei, Albus, ca toti ceilalti, de altfel, era transpirat, extenuate si plin din cap pana-n picioare de pamant si baligar. Se tarara pana la castel si se spalara rapid, dupa care Cercetasii se grabira la ora de „Transfigurare".

Orele Hermionei insemnau intotdeauna munca grea, dar în acea zi totul fu deosebit de greu. Tot ce invatase Albus anul trecut parea sa i se fi scurs din cap pe parcursul verii. Ar fi trebuit sa transforme un carabus intr-un nasture, dar reusi doar sa antreneze bine carabusul, pe cand acesta se tot ferea de bagheta lui si alerga pe toata banca.

Albus rasufla usurat cand auzi clopotelul care anunta pranzul. Isi simtea creierul ca un burete stors.

Se dusera la masa, unde Scorpius nu se simti bine deloc, vazand pumnii plin cu nasturi perfecti, facuti de Rose si Lysander la ora de „Transfigurare".

— Ce avem dupa-amiaza? intreba Albus, ca sa-i abata atentia.

- „Farmece", raspunse Rose imediat.

Ora de Farmece se dovedi a fi un dezastru pentru Scorpius, deoarece se parea ca Abeforth mostenise vechea ura a lui Ron pentru el si o sporise.

Ceea ce nu era deloc bine pentru Scorpius.