2.Albus Severus Potter si Secretele Ascunse ✔

Capitolul 8 - Ciudatenii si scrisori

J urca in fuga treptele de piatra, intra pe usile din stejar de la intrare si urca scara de marmura, catre al doilea etaj. Cinci minute mai tarziu, fugea ca un nebun catre biroul tatalui sau. Intra in birou fara sa bata. Inauntru, singura in birou, era domnisoara Parker.

- Ce cauti aici, Potter? il intraba.

- Unde e tata? o intreba J, ca si cum nu auzise intrebarea profesoarei de Potiuni.

- La directoare, aspunse Parker. Dar ce...

J nu mai astepta sa zica ceva. O zbughi direct catre un gargui de piatra care se afla la jumatatea coridorului pustiu.

- Placinta cu mere, gafai el.

Aceasta era parola catre scara ascunsa care ducea la biroul lui McGonagall. Sau, cel putin, fusese acum un an... Oricum, era evident ca parola se schimbase, pentru ca statuia nu prinse viata si nu se dadu la o parte, ci ramase nemiscata, uitandu-se rautacios la J.

- Fir-ar, spuse el. Misca-te, tipa J la statuie.

Dar nimic de la Hogwarts nu se misca doar pentru ca strigai la el. Stia ca asta nu ajuta la nimic. Se uita in sus si in jos de-a lungul coridorului. Poate ca Harry mersese in cancelarie... O lua la fuga cat de repede putu catre scara care...

- J!

J se opri brusc si se uita in jur.

Harry tocmai iesise dinspre scara ascunsa din spatele statuii de piatra. Peretele se inchise in spatele lui exact cand J alerga bucuros spre el.

- Ce s-a intamplat? il intreba Harry.

- Lokhart a aparut in Padure, raspunse J gafaind, zice ca trebuie sa te vada.

J se astepta ca Harry sa ii puna intrebari, dar, spre usurarea lui, Harry nu facu asa ceva.

- Du-ma la el, zise el si il urma repede de-a

lungul coridorului pe Harry.

- Ce a zis Lokhart, J? zise Harry, in timp ce

coborau scara de marmura.

- N-am auzit prea multe... Am plecat aproape imediat sa te caut... A zis că vrea să te avertizeze... Vorbea cu copacii, le spunea tot felul de lucruri despre celebritate... A zis ca o femeie asemanatoare cu o broasca l-a imbrancit...

- Intr-adevar, zise Harry si grabi pasul, in timp ce ieseau afara si se afundau in noapte.

- Nu se poarta deloc normal, zise J, grabindu-se alaturi de tatal sau. Nu pare sa stie unde se afla... Tot vorbeste de parca ar crede ca tu esti acolo si apoi trece brusc la o stare mai constienta si zice ca trebuie sa te vada... L-am lasat cu Al.

- Serios? zise Harry taios si incepu sa mearga si mai repede, astfel incat J fugea ca sa tina pasul cu el. Stii daca l-a mai vazut di altcineva pe Lockhart?

- Nu, zise J. Eu vorbeam cu Al, tocmai terminasem antrenamentul... Am ramas ceva mai in urma si atunci l-am vazut pe Lockhart iesind din Padurea Interzisa...

- Unde sunt? intreba Harry.

- Acolo, zise J, trecand in fata lui Harry si conducandu-l printre copaci.

Nu îi mai auzea vocea lui Lockhart, dar stia pe unde sa o ia.

Undeva pe aproape...

- Al? striga J.

Nu raspunse nimeni.

- Erau aici, ii zise J lui Harry, incepand sa se panicheze. Erau cu siguranta pe undeva pe-aici...