Every summer has its story #1

Capitolul I. "întoarcere  acasă"

Vara anului 2015,19 iulie.Washington DC ,ora 8:05AM.

Vara.E acel moment al anului in care Alex se intoarce acasă ,la familia si la prietenii lui.In aeroport de la 6:50h,putin obosit,stresat de drumul lung ce va urma pana la întoarcerea sa in Romania. În sfârșit 8:05,ora îmbarcării.
Alex isi lua rucsacul de pe banca unde era asezat si se îndreptă spre coada de îmbarcare.
O data ajuns in fata controlorului,ii aruncă biletul de avion cu sictir,apoi avanseaza spre autobuz punânduşi castile inapoi in urechi. O data ajuns la avion,urca pe scari si este întâmpinat de către stewardesa, care nu eea nimeni alta decat fosta sa iubita.
Morgan il fixează cu ochii si ii șopti :
-Hey..sa stii ca imi pare ra...

Alex o întrerupe din vorbit,plecand din față ei si așezându-se pe scaun fara a o asculta pana la capăt.
Si totuși, era destul de stresat si emotionat, zborul pe care il facea an de an împreună cu iubita sa, acum il facea singur,despărțirea i-a distrus pur si simplu inima iar de 5 luni , tot incerca sa o uite,nu ii venea sa creada ca totuși, chiar daca nu mai sunt suflete pereche, zboara in acelas avion.
Alex varsa o lacrima de durere, închise ochii ,se intinse pe scaun si se lasă scufundat in cele mai triste cantece de dragoste, pe care le avea in playlist-ul sau de pe Soundcloud.
Morgan împreună cu Staci începusera cu hărnicie servirea la bord.
Intr-un final, ajung in coada avionului unde era asezat si Alex.
Staci il întrebă:
-Domnule, va putem servii cu,ceva?
Alex deschide ochii,iar Morgan isbugnii in lacrimi văzândul.
Alex o văzu plangand , dar nu arata nici un semn de pasare.
Ii răspunse stewarzi "
-Da va rog, o cafea Lavazza cu lapte daca se poate.
-Poftiți, face 2.60£.
-Poftiți, va mulțumesc!
-Noi va mulțumim Domnule!

Sorbând din cafeaua fierbinte,se uită pe geamul avionului, spre orizont ,iar lacrimile pe care Morgan tocmai le vărsate il puseră pe ganduri.

După 4 ore de zbor iată-l la București, capitala statului Roman.
Era 13:20 si astepta sosirea microbuzului spre Brașov.
In timpul de așteptare, isi scoate telefonul mobil si ii trimite fostei sale prietene ,pe care apropo o avea inca notată sub numele de"Bebelusa mea mica" mesajul "Scuzați-mă daca va provoc suferință, sunt un Dobitoc."
Cinci ore de drum aglomerat și obisitor, dar ajunse acasa , in Brasov , orasul sau natal, si orasul sufleteșc.
Bătu la usa casei bunicii sale,si întra inauntru.
Ca de fiecare data, fu primit cu tandrete atat din partea rudelor dar mai ales din partea câinelui sau,Ralf.
Prietenul sau, Daniel il așteptă de ceva vreme, când il văzu il strânse în braţe si îi spuse:
-Bine te-ai întors, frate...am atâtea lucruri să -ți povestesc! Ia un loc, hai sa bem un ceai...