xxv. m-am întors

26 9 3
                                    

m-am întors în locul pe care-l numeam acasădar nu am găsit decât niște pereți recicâteva scaune aruncate la masăși ușa pe care ai promis că nu pleci

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

m-am întors în locul pe care-l numeam acasă
dar nu am găsit decât niște pereți reci
câteva scaune aruncate la masă
și ușa pe care ai promis că nu pleci.

nici camera mea nu mai era cum o știam
îi lipsea dezordinea și instalația colorată
nu mai era nici urmă de ceea ce eram
lipsea până și lenjeria de pe pat înflorată.

aveam un bol ciobit, căci doar din el mâncam
lipsea și el precum lipsea și fesul pe care ți-l luam de pe cap
nu mai erau nici pietricelele cu care mă jucam
și cana-mi preferata era undeva prăfuită-n dulap.

pianul aștepta de ani întregi să mai fie atins
însă partiturile lipseau și să cânt nu mai știam
a rămas doar o adunătură de clape cu un dor stins
și trăiri pe care nu le mai simțeam.

nici ursuleții de pluș nu mai erau la locul lor
și nici păpușile pe rafturi lângă cărți
nu mai erau nici hainele pe care le decoloram cu clor
lipseau și caietele pline de hărți.

m-am întors în locul pe care-l numeam acasă
dar n-am găsit decât amintiri
căci acum nu mai e decât o casă
care, cândva, a avut musafiri.

Ce știe doar lunaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum