aveam obiceiul de a mă pierde în ochii tăi
și-n brațele-ți grele care mă protejau de tot ce-i rău
aveam obiceiul de a-ți mirosi parfumul de lavandă
și să te numesc cu drag: acasă.aveam obiceiul de a adormi pe vocea ta
și să mă trezesc în haina ta
aveam obiceiul să mă îmbăt cu tot ce însemni
și să alung gândul că într-un mâine poți să pleci.aveam obiceiul de a te iubi cu patos
cu dragoste și haos
dar acum? e prea târziu, iar obiceiul meu s-a dus...
și tot ce mi-a rămas e să te uit.
CITEȘTI
Ce știe doar luna
PuisiVOLUM DE POEZII „Ce știe doar luna" se vrea a fi un volum de poezii. Unul de excepție. Fără vreo literă lipsă, virgulă pusă prost sau, mai rău, cu un ritm care să scârțâie pe alocuri sau rimă care să nu existe de-a dreptul. Din păcate, nu este ceea...