Ce știe doar luna

i. de ce

de ce nu-mi lăsați aripi să pot măcar să zbor?
de ce nu-mi dați o mână când strig dup-ajutor?
de ce nu-mi vedeți stropii pe față cum se strâng?
de ce nu vreți să-i stergeți atunci când simt că plâng?

de ce îmi dați speranțe, când voi știți să distrugeți?
de ce doar cu venin știți rănile să ungeți?
de ce mă vreți aproape, dacă mă alungați?
de ce să fiu acolo când voi mereu plecați?

de ce nu mă lăsați să fac ce simt că-i bine?
de ce țineți cu dinții să luați ce-i bun din mine?
să-l transformați în rău, iar răul în cenușă
și să rămân doar scrumul ce-l țineți după ușă...

⋆⁺₊⋆ ☪︎ ⋆⁺₊⋆

N/A: Oh, de când nu am mai postat! Mă încearcă atât de multe emoții, încât mi se pare pur și simplu ireal că scriu din nou la „nota autor". O să fie un volum ceva mai diferit decât „Șoapte strivite în palme", fiindcă simt că stilul meu de a scrie s-a mai schimbat de-a lungul vremii, dar sper să vă placă măcar pe jumătate pe cât v-a plăcut ȘSÎP. Și nu în ultimul rând, vreau să vă mulțumesc pentru toată susținerea, dragii mei! Sunteți minunați. Lectură plăcută!

Toate cele bune,
Denise