The Obsession

Capitolul 1

Sienna,

-Bună dimineața! O aud pe katie spunând când mă văzuse.

-Bună dimineața și ție.

-Și dragă spune-mii, cum te simți acum că ai devenit un detectiv!!?

-Păi abea a început ziua ce aș putea spune?

-O haide fată, sunt sigură că ești fericită dar vrei să fi ca de obicei.

-Da, da cum spui tu, am ceva de făcut, ne vedem mai târziu! Spun îndepărtându-mă.

Toată viața mea am luptat pentru ce voiam și îl obțineam, așa cum am reușit să devin un detectiv. Mi-am făcut numele cunoscut, noul detectiv Sienna Romanov, singură.

Mă așez pe scaunul de aflat la mine în birou, mă uit cu disgust la muntele de documente de pe el. Îmi ridic privirea când din fața mea vine un zgomot care mă face să tresar.

Curioasă să aflu ce se întâmplă mă duc la locul faptei. Cu cât mă apropiu mai mult de biroul șefei cu atât mai mult crește intensitatea zgomotului. Grăbesc pasul din instinct.

-Sienna! Ferește-te!

Când am auzit asta mam lăsat în jos.

-Ce se întâmplă aici! Am cerut să aflu.

Ochii mei se opresc la un bărbat de maxim 20 de ani care stătea deasupra unui alt bărbat. Brusc îmi pierd cumpătul și mă apropiu de ei. Îmi scot cătușele îl prind pe primul bărbat de mâna stângă apoi de cea dreaptă și îl imobilizez. Îi pun cătușele și aștept ca prietena mea să-l aresteze pe celălalt.

-Eu personal îl interoghez pe acesta, ocupă te de celălalt. Le ordon.

L-am dus în cabina de interogări trândindul pe scaun.

-Am să încep cu asta domnule Antonio, ști ce urăsc eu cel mai mult?

-...

-Să fiu deranjată atunci când sunt obosită. Așa că să nu o lungim, spune-mi de ce ai început o bătaie la mine în sediu!?

-Mi-a amenințat fratele mai mare, doar nu voiai să stau să-l privesc.

Se uita la mine cu ochii care îmi asigurau încrederea de sine și că spunea adevărul, interesant.

Având în vedere că aș face orice îmi stă în putere să-mi apăr ce mie drag am să-l înțeleg.

-Am înțeles....

Spun rece și mă ridic ca să plec, când ajung la ușă pun mâna pe clanță și îmi termin propoziția.

-Cheamă ți fratele să vină să te ia, ești liber.

Am plecat fără să-l las să răspundă, urăsc vorba fără rost. Deja ziua asta începuse prost sper măcar să se termine normal.

Deschid telefonul să verific dacă am primit mesaje noi dar în schimb văd că am 19 apeluri pierdut de la Bunica. Fir-ar fix de asta mai aveam eu nevoie. Deși era ultima mea familie uneori era insuportabilă, nu de curând am împlinit 26 de ani iar faptul că nu am un iubit o îngrozește pe bunica. Ea nea crescut și pe mine și pe Enzo de când mama murise și scăpasem de tata. Mie și silă să-l numesc așa, mi-aș dori nu-i port sângele prin vene.

-Alo?

-Sienna dragă, ești bine? Mi-am făcut griji că ai pățit ceva.

-Sunt bine, doar puțin ocupată, spune ce sa întâmplat?

-Cum adică, trebuie să am un motiv să te sun?

-Nu bunico, însă amândouă știm că nu ai timp de pierdut, așa că spune.

-Bine, mă cunoști prea bine frumoasa mea, dar primite mi că nu te superi pe bunica.

-Promit, doar spune mi.

Cine știe ce o mai fi făcut, deși bunica avea 59 de ani se comporta uneori de parcă avea 16, uneori nu-mi vine a crede că are vârsta aia.

-Ți-am aranjat o căsătorie cu un bărbat, băiatul cel mare al Domnului Torrens.

Torrens îmi sună cunsocut... Antonio Torrens, dar nu poate fi el, e mai mic decât mine. Dar stai la ce mă gândesc!? Cum adică căsătorie!?

-Bunica!!

-Sienna dragă calmează te, dacă nu îl placi nici pe acesta voi rupe logodna și nu voi mai interveni în viața ta.

Răspunsul ăsta îmi părea super ciudat, femeia asta ascunde ceva și nu era greu să-mi dau seama ce.

Crede că mă voi îndrăgosti de omul ăla și că nu va fi nevoie de o rupere a logodnei.

-Nunta va fi peste 6 luni, ai timp până atunci să te decizi. A adăugat.

Am ofatat, depășită de situație nu am de ales decât să accepte de dragul ei.

-Bine bunica, însă e ultima dată când am să accepte chestii de genu!

-Perfect! Scuze iubita dar trebuie să închid acum, te iubesc!!

-Și eu bunica.

Și uite cum din nou am ajuns să stau să privesc acel morman de documente care stăteau pe birou. Nu mai aveam concentrarea necesară pentru ele.

Se pare că am să-l întâlnesc pe Damian Torrens abia mâine la ora 17. Aveam de gând să mă comport așa cum o fac în mod obișnuit, bărbați slabi nu au ce cauta lângă femeii puternice. De asta ei fug când stau față în față cu mine. Datorită privirii și modului în care eu comunic ei decid să plece. Chiar dacă pe dinafară arăt ca o  ,, zeitate", nu eu am spus-o.

De dragul bunici am să încerc să fiu cât de normală posibil doar o singură dată am să dau o șansă iubirii, nu văd ce pot pierde.

-Cioc cioc, doamna detectiv. O aud pe katie spunând când intră.

-Cu ce te pot ajuta?

-Am adus informațiile cerute. Spune și îmi aruncă o grămadă de foii pe birou, oh ce le ador, toate astea sunt despre familia Torrens.

-Am înțeles, mulțumesc katie.

-Oh n-ai pentru ce, oricând, cu ocazia asta am constatat că bunica ta are gusturi bune la bărbați.

Asta mi-a stârnit curiozitatea, mă uitam prin documente curioasă acum însă mă opresc pentru a procesa ce văzusem. Un bărbat cu părul negru puțin creț, ochii verzi, 1,85, îmbrăcat la costum, fix genul meu, nu se poate așa ceva.

Brusc eram curioasă pentru ziua de mâine.

---

A doua zi de dimineață..

-Cum adică a scăpat Wiliam? Strig la telefon când aud informația spusă de Katie. Pregătește mașina ajung în 5 minute, adul și pe Adam cu tine!

Și uite așa dimineața asta a devenit mai rea ca cea anterioară..

Va urma....