The Obsession

Capitolul 6

Sienna,

Eu personal nu credeam că am să leșin, mă știam destul de puternică să rezist unei furtuni. Însă aparent după spusele doctorul am acumulat prea mult stres care m-a slăbit.

Ultimele cuvinte care mi le amintesc sunt cele a lui Damian, mia spus că totul va fi bine iar după totul e negru pentru mine. Asta până când m-am trezit, mia fost greu mă ridic din pat, cei drept am făcut-o am brusc și mă amețit.

Când m-am trezit era deja noapte însă nu mai eram obosită. Nici măcar nu știu unde îmi este telefonul așa că mă uitam prin cameră, era logic că nu mă aflam la mine în dormitor, era de așteptat. În tot acest timp am avut timp să-mi pun ordine în gânduri și să analizez fiecare colțisor din cameră.

Când credeam că am să mor de plictiseală aud ușa că se deschide. Primul reflex ar fi fost să dau cu perna după el sau cine o fi. Dar îmi era frică să nu fie Annie, nu vreau să o lovesc. Am așteptat până am reușit să văd cine e.

Oo asta e neașteptat, domnul torrens cel care m-a călcat pe nervii, nu mă bucur să-l văd sincer. Am luat prima pernă la care am ajuns și am aruncat-o spre el cât de tare am putut chiar dacă eram slăbită.

Și văd că nu mi-am pierdut ținta, I-am nimerit fața, bun, bun. Pentru un om care are o reputație atât de superficială nu a ma avertizat că intră. Dacă mă schimbam?

A avut o scuză acceptabilă totuși, am auzit cuvinte de la el din gură care eram sigură că e imposibil să le folosească. Părea îngrijorat, însă sunt sigură că e un actor bun și atât, are nevoie de un oscar pentru că eram aproape să-l cred.

Pe lângă asta m-a și invitat la o aniversare, și sincer chiar n-ar fi o idee rea, o petrecere m-ar ajuta să îmi revin mai repede.

După ce ne-am spus noapte bună și el a plecat nu am reușit să adorm orice aș fi încercat deci am citit toată noaptea până am plecat dimineața la muncă. Nu aveam cum să îmi mai i-au liber încă o dată, au nevoie de mine.

M-am trezit dimineață cu gândul că nu mă voi întâlni cu Damian până seara sau poate chiar până mâine dar m-am înșelat. Trebuia să îi fac personal o vizită iar asta doar datorită lui Antonio.

Noi teoretic puteam să-l arestăm până cineva ne-ar plăti datoriile pe care le ale la noi dar m-am gândit să fac o excepție de data ăsta, totuși urma să formăm o familie.

Era normal ca Damian să aibă o reacție ciudată atunci când eu am vorbit cu el foarte politicos. Mi-a jucat și el scenariul și pe o pare mă bucură însă totuși m-am simțit ciudat.

Ceea ce m-a uimit puțin a fost că mia propus să mă ocup personal de el, ei bine de ce nu? Eu doar îmi fac treaba, măcar am încercat să îl salvez dar se pare că fratele lui nu are aceeași empatie.

După ce discuția noastră a luat final Adam și Katie au luat-o înainte datorită mesajelor de pe telefoanele lor. M-am întors cu spatele pregătită să plec și eu, nu aveam energia necesară să vorbesc cu el fără să nu-l plesnesc.

M-a prins de braț să mă oprească...

-Stai puțin sienna.

-Doamna detectiv Domnule torrens. Punctez eu.

-Nu-mi spune mie să folosesc accele apelative, știm amândoi că e potrivit pentru un cuplu.