The Obsession

Capitolul 10

Sienna,

Nu am să mint, atunci când am văzut că ea îi strigă numele cu o lejeritate mai mare ca mine am simțit puțină gelozie. Deși acest bărbat îmi e logodnic nimic nu-l oprește din a avea o altă femeie.

Dar totuși am respirat ușurată când am aflat că era sora lui mai mare. Se observa pe privirea lui că era deranjat că Elena a venit în momentul nepotrivit aș putea spune. După părerea mea tot momentul respectiv ducea doar în dormitor deci îi sunt recunoscătoare.

Sunt sigură că dacă aș petrece noaptea cu el nu aș mai reușii să-mi țin sentimentele în frâu. Amândoi am putea avea pe orice și totuși eu mil doresc doar pe el.

A doua zi aveam un program mai scurt ceea ce însemna că mă voi întoarce acasă mult mai repede. Când am intrat un miros incredibil ma lovit. Merg încet spre bucătărie și o privesc pe Elena cum pregătea un tort și niște clătite cu căpșuni, banane și ciocolata. Chiar dacă nu eram înnebunită după dulciuri de data asta chiar așteptam să gust din ceea ce făcea ea.

-Bună Elena.

O salut eu în timp ce mă așez pe un scaun din bucătărie. Părea surprinsă să mă vadă, sa uitat la ceas.

-Sa întâmplat ceva? E cam devrene, Damian mi-a spus că ajungi mai târziu.

Îi zambesc.

-Totul e bine, doar am avut mai puțină treabă de făcut. Vrei să te ajut?

Se vedea că se descurcă în bucătărie dar totuși a început destul de multe lucruri și părea cam greu să le facă singură.

-Asta dacă nu te deranjeaza.

-Îmi place să gătesc, nu are de ce să mă deranjeze.

Mi-am pus un șorț pe mine, l-am legat strâns la talie și am început prin a coace clătitele în timp ce ea făcea crema la tort.

-Ce sărbătorim?

-Nimic, doar aveam poftă de un tort cu fructe și mam gândit că ar fi o idee bună.

-E și preferatul meu. spune eu râzând.

-Serios? Mă bucur!

În timp ce nou două făceam marcarea ne povesteam și viața pe care o avem. I-am spus și adevărul despre mine și Damian, noi doar avem un contract nimic mai mult.

Însă Elena mi-a spus că va face orice să îi rămân cumnată, mi-a spus că sunt o persoană minunată și că ar trebui să zâmbesc mai mult și de abea mă cunoaște.

E o fată cu o inimă atât de bună, e simpatică, amuzantă, copilăroasă, frumoasă și opusul fratelui ei. El nu era așa, e un tip rece, arogant, mereu profesional, direct și nu simpatizează cu oamenii.

Caracterizarea asta creierul a făcut-o, inima îmi tot spune că e un om rănit că are nevoie de o lumină în viața lui și că eu îl pot schimba și că va fi doar al meu.

Nu aș refuza să am așa om lângă mine până mor, măcar așa știu că nu se vor mai băga bărbați în seamă cu mine.