The Obsession

Capitolul 9

Damian,

Au trecut câteva ore de când am aflat toată povestea ei, încă sunt șocat că o persoană ca ea mi s-a deschis mie. Persoana care a făcut-o să plângă și să distrugă lucruri e un asasin plătit care a fost dat în gât de un client de al lui.

Cum a îndrăznit creatura asta să o fată să plângă, nu îi merită prețioasele lacrimile, nici eu nu le merit. Tot ce ma oprit din al nu-l ucide a fost că ea are nevoie de el pentru aș finaliza misiunea.

Nici măcar nu voiam săi văd fața nenorocită, i-am spus Tinei să-l arunce în subsol și am plecat către sienna. Nu a fost imposibil de găsit dar a fost puțin dificil, dar orice o face fericită sau satisfăcută pe ea îl va avea indiferent ce e.

Ajung în cameră ei, ea era în pat cu spatele la mine într-un maeu care bea acoperea câteva părți din spatele ei. O dorință arzatoare de a o atinge ma lovit însă nu pot deși îmi doresc, femeia asta e a mea însă ea nu o știe încă, voi mai aștepta.

Părea că doarme însă voiam să știu sigur că e bine. I-am îndepărtat o șuviță de păr care îi stătea pe nas și i-am sărutat fruntea. Atât de frumoasă dar totuși atât de periculoasă pentru mine, e ca un drog sunt dependent de femeia asta, ceva îmi spune că ea îmi va dărui copii ca un sigiliu să rămână mereu cu mine.

Mă ridic de pe canapeau care era așezată lângă patul ei dar ceva mă prinde de mână și mă trage spre ea. Iar acum stau lipit de pat cu mâna mea sub capul ei. Vorbea în somn dar nu am reușit să aud ce spunea și de curiozitate mam apropiat.

-Mama... Mama...

Mama ei, am înțeles, asta mi-a adus aminte de discuția noastră care mi-a făcut sufletul să moară, îmi părea atât de rău că nu am descoperit o mai repede ca să nu aibă de îndurat atât de mult, mă simțeam într-un fel vinovat...

În timp ce eu îi analizam fiecare colțișor al feței pentru a rămână mereu la mine în memorie ea își deschide ochii încet.

-Damian!? Mai speriat!! Spune ea ridicată în șezut.

-Îmi pare rău domnișoară, dar am fost prins într-o strâmtoare.

-Bine atunci, dar ce căutai în camera mea!??

Dacă îi spun că mi-a fost dor de ea, ce se va întâmpla.

-Am venit să-ți spun că l-am găsit pe omul acela și voiam să te trezesc, micul dejun e pregătit.

-Aa, bine, scuze.

În acest moment părea așa inocentă și drăguță că îmi vedea să îi rup hainele care le avea pe ea ca să o pot devora.

-Nu-i nimic iubire.

Stai ce am zis!? Nu voiam să spun asta. Mă așteptam să se uite urât la mine sau să spun că nu suntem un cuplu adevărat însă nici una nu s-a întâmplat. Doar mi-a zâmbit în cel mai drăguț mod și s-a ridicat din pat.

Uite că am trăit-o și pe asta, eu excitat de la un zâmbet, plus că zâmbetele ei sunt rare. Sunt foarte sigur că dacă femeia asta îmi cere ceva cu acel zâmbet pe față îmi va fi imposibil să o refuz vreodată.

Mam grăbit să ies din cameră pentru că îmi este frică de mine când sunt cu ea singur într-o cameră, mai ales că ea schimba în baie. Nici nu știți ce dureros e să nu o poți atinge, doare mai tare ca orice rană.