Akashi Seijuro - viața după înfrângere(+17)

✄camera 588 ( Daiki + Taiga )✄

După o altă serie de înjurături, țipete, și alte-alea, fiecare cuplu și-a văzut frumușel de treaba sa, rămânând captivi pentru o noapte întreagă, într-o cameră de hotel cu-n singur pat. Fabulos, nu-i așa? Ce și-au putea dori mai mult, mă? Poate o doză de bere, și-o puicuță cu dotări, dar asta-i altă mâncare de baschet. Noi, în momentul de față, trebuie să ne satisfacem poftele YAOI-iste, așa că hai să mergem în camera cu numărul 588, unde Daiki și Taiga se uitau plictisiți pe tavan, gândindu-se cum Kuroko no Basket ar trebui ei să miște timpul mai repede. 

- Și acum? începu Aomine, tolănindu-se pe așternuturile patului. Apropo, vezi că-i al meu.

- Ce, mă? făcu Kagami, aruncându-o privire urâtă. Vezi să nu!

Se deplasă până la pat, trăgându-l pe Aomine pe jos, însă din cauza greutății lui ( ioi, în numele lănțișoarelor de gât, cât cântărește ăsta? gândea Kagami ) au ajuns să pice amândoi pe covorul pufos, noul membru al echipei lui Akashi Seijură lenevind peste celălalt - mă rog, cel puțin până când fostul stâlp de lumină, ce susținea umbra, l-a împins deoparte pe actualul stâlp, bombănind vrute și nevrute. Atunci a realizat și iluminatul Kagami ce făcea, și și-a tras ditamai frumusețea de palmă peste față, urlând scurt din cauza usturimii.  

- Ce ai, mă? vru să știe Aomine, râzând pe sub mustață.

- Nimic, replică el, frecându-și obrazul.

Aerul din încăpere a început să se încălzească, în mai puțin de câteva minute deja dogorind mai ceva ca într-o zi de vară, în deșert, iar cei doi abia păreau să mai reziste cu hainele pe ei. Erau uzi de transpirație, și nici măcar o afurisită de fereastră nu puteau să deschidă, deoarece erau blocate cu bare de oțel. 

- Ce hotel mai e și ăsta? oftă aspiratorul de hamburgeri, întins pe jos. N-au și ei aer condiționat, sau ce?

- Uiți cine ne-a cazat? îi reaminti Aomine, scăpând de tricou. E posibil ca Akashi să fi făcut o groază de modificări pe-aici.

- E dement! Mor aici!

Se dezbrăcă și el de tricou, rămânând amândoi la bustul gol - aleluia și slăvit fie Numărul 2. Ce priveliște picantă. Leneșul Aomine s-a lungit și el pe jos, materialul patului încălzindu-l și mai rău - oh, mamă!

- Ce zici, facem un joc? se interesă Aomine, dorindu-și să alunge plictiseala.

- Ce joc?

- 5 modalități de a-l chinui pe Akashi.

- Îmi place, îmi place, surâse Kagami, deja mai binedispus. Eu încep - prima modalitate: l-aș lăsa dezbrăcat în public, legat de-un stâlp.

- Uh, ești rău, chicoti celălalt. Rândul meu - prima modalitate: i-aș rupe genunchi și l-aș lăsa să sufere vreo câteva zile.

- L-aș obliga să împartă o cameră cu un câine turbat.

- Eu l-aș obliga să împartă o cameră c-o prostituată, zâmbi Aomine. Urăște femeile fără demnitate.

- Aș găsi o modalitate să-l înving în câteva clipe, și i-aș filma fața în momentul când pierde, urcând filmarea pe YouTube.

- L-aș îmbrăca în școlăriță.

- Mă dor ochii! făcu iluminatul Kagami, râzând ca nebunul.

- Hai, mă! I-ar sta grozav!

- Moartea bărbaților! pufni, făcându-l pe coechipierul său să se tăvălească de colo-colo, neputând să se oprească din râs. Buuuun - suntem la 4, nu? Da. Hm...cred că i l-aș fura pe Kuroko.