Akashi Seijuro - viața după înfrângere(+17)

✄ Magnet de belele (t r e i) ✄

Sânge și romanță

- Nici să nu îndrăznești, mârâi Haizaki, reușind cumva să arunce c-o amărâtă de perne în iubițelul său, dornic de acțiune ca-n filmele alea, cu Jason Statham.

- Oprește-mă, dacă poți, chicoti blondinul, apucându-l mai bine de craci, astfel încât să îl poată penetra mai ușor.

- Tu-ți...mor...ții-...Du-te-n mă-ta, să vezi ce-o să-ți fac!

Tiranul nostru înjura și blestema, spumegând de nervi - nenorocitul ăla i-o zvârlit droguri în bere. Cum și-o permis, mă? Cum să-i facă lui așa ceva? Cum? De unde și-o luat tupeul ăsta de prost gust? L-o scurtcircuitat băutura de la petrecere, sau ce?

- Cum e? se interesă blondul, mișcându-se precum furculița-n omletă. Îți place?

- Ești ca și mort! șuieră spre dânsul, încă chinuindu-se să-i dea un KO sau ceva, numai să-i zboare chestia aia din interiorul său - pe fundal mai scotea și câte-un geamăt înfundat, combinat cu mârâituri.

Kise bombăni nesatisfăcut de situație, dându-și seama că nu-i putea face față doar cu Domnu Junior, așa că i-o luat sfârcurile la supt și alte torturi, reușind să-i smulgă niște sunete mai bunicele - totuși, nu era de ajuns. Și-a dus una din mâini la bărbăția sa, începând să i-o tachineze și să i-o frece rapid, făcându-l să-și muște buza inferioară, în timp ce degetele îi erau încleștate în așternuturi. A chicotit, prinzându-i pielea gâtului între dinți și trăgând ușor, alintându-i apoi locul cu limba.

Așa mai mergea, mă.

Când încheie partida, să nu credeți că i-a dat pace tiranului; ba din contră. A luat o pereche de cătușe, ce l-au așteptat cuminți sub pernă, și odată ce i-a prins încheieturile, l-a rostogolit cu fundul în sus și i-a tras și câteva palme peste buci, chiotind vesel.

- Ești terminat! răcni Haizaki, chinuindu-se să rămână treaz, însă drogurile alea nu prea îl lăsau.

- Cum zici tu, drăguțel.

Și-a trecut la runda a doua.

Într-un hotel, undeva pe la mijlocul nopții.

Roșcatul și-a venit în simțuri, săltându-se confuz în fund. Unde era?

- Te-ai trezit?

Și-a îndreptat privirea spre sursa glasului, dând de zâmbetul fostului său căpitan.

- Ce înseamnă asta? l-a chestionat, dându-și într-un sfârșit și el seama că se aflau într-o cameră de hotel.

- Ți-am zis că nu te mai las cu ăla, nu?

Ochiul său era vânat, rezultatul pumnului lui Seijuro. Chiar, el pe unde-n mintea lui pierdea vremea? Era un moment tocmai bun să-și facă apariția.

- Ăla are un nume, se trezi vorbind, tonul său având o tentă de ură. Ximer.

- Nu-mi spune că-l iubești! pufni Nijimura, neștiind ce să creadă cu adevărat.