The Obsession

Capitolul 11

Sienna,

Sa oprit, de ce sa oprit? Eram atât de pornită acum că nu înțelegeam de ce sa oprit. M-a privit în ochii fiindcă eu îl priveam la rândul meu cu nedumerire.

-Ce te-ai așteptat să fac? Hmm? Spune cu un ranjet pe față semn că am reacționat cum a vrut el.

L-am dat la o parte supărată pe comportamentul lui, fără să privesc în spate.

-Iubito nu pleca, cine a spus că am terminat cu tine?

-Dă-mi drumul la mână! Și nu mă striga așa, nu ai nici un drept!

-Serios? Și logodna de săptămâna viitoare cu cine o voi avea? Asta nu-mi dă nici un drept? 

Stai ce! Logodna? E săptămâna viitoare cum am putut uita, iar după două săptămâni e nunta. Urmează să mă căsătoresc cu el iar eu de abia îl cunosc și totuși sunt cu el într-o casă.

Habar n-am cum aș putea să îi răspund la asta, dacă aș încerca să plece naș ajunge departe. N-am decât să fac ce spune momentan, cu toată puterea mea acumulată fiind comisar nu aș putea să-l dobor.

-Nu mă privește pe mine, e doar în acte, deci tot nu ai nici un drept.

Spun eu primul lucru care îmi vine în minte.

-Ești sigură?

Nu-mi place cât de încrezător e acum, mă sperie.

Tocmai m-am contrazis singură, sa apropiat de mine, mai exact de buzele mele iar eu am închis ochii așteptând un sărut. . . .

-Și iar te-am prins cu minciuna.

Sa îndepărtat de mine remarcabil de mult. Iar eu din impuls am plecat după el l-am întors spre mine l-am sărutat și am plecat în pat. Ca să-l ignorat după asta m-am prefăcut că dorm însă am adormit după puțin timp.

----

M-am trezit și eram singură în pat, mă ridicat subtil și nu aud nimic prin cameră. Mă ridic și merg spre baie de unde parcă de auzea ceva. Deodată simt ceva care se învârte pe lângă piciorul meu. Speriată fiind nu mă uit să văd ce a fost, când îl văd pe Damian primul gând mi-a fost săi s-ar în brațe, și fix așa am făcut.

-Hopa, prințesă, te-ai speriat?

Nu i-am răspuns, doar mi-am întors capul ca să văd de ce anume m-am speriat. Era pisica mea frumoasă, chiar m-am speriat de ea, dar nu înțeleg de ce nu a mieunat, ciudat.

Mi-am întors atenția la el iar doar acum îi observ părul negru ud, pieptul dezgolit doar cu un prosop pe el. Copleșită de rușine îmi afund capul în umărul lui refuzând să-l privesc.

Sunt singură că acum se întreabă cum am ajuns eu căpitan dacă m-am speriat de propria pisică. Ei bine răspunsul e simplu, am o fobie de orice care ar putea semăna cu un șarpe și logic și de șerpi.

Odată când eram mică mama m-a lăsat la mătușa acasă pentru câteva zile în vară. Căsuța ei era una simplă dar modernă și frumoasă. Se află lângă un oraș din Londra. Avea o priveliște minunată deoarece un perete îndreptat spre un râu și o pădure era din sticlă.