The Obsession

Capitolul 12

Damian,

Din cauza furiei pur și simplu vedeam negru în fața ochilor deoarece nu puteam să îmi văd femeia atinsă de altă persoană fix în fața ochilor mei mi se părea foarte enervant dintr un motiv anume.

Nu o mai simțit niciodată așa ceva, nu am mai simțit atâta furie de mult pentru că eu știu să mă controlez furia, nu mă mai cunosc pe mine.

Sunt o persoană rece și calmă care nu dă atenție persoanelor din jur dar ea era Sienna mea, prințesa mea, femeia mea totul al mei.

Nu există momente care să nu se afle în mintea mea așa că era absurd să mă uit și să nu spun nimic când ea este atinsă de alt bărbat.

Indiferent dacă ea este de acord sau nu, mai ales dacă nu este de acord atunci am să i rup picioarele am să i smulg ochii din orbită săi tai limba, o să rămână fără picioare nici măcar nu știe ce o să aștepte despre vreodată cineva o s o deranjeze.

Când i am văzut nu mi am putut control furia și am plecat direct în la ei mi am lipit mâinile de gâtul lui și am strâns, l-am strâns până când își pierduse respirația.

O auzeam cum îmi cerea să i dau drumul, nu voiam să o fac pentru că pur și simplu nu mi puteam opri furia, nu puteam să-mi controlez emoțiile și îmi era foarte foarte ciudat sentimentul.

Atunci când am văzut o că deja începe să se panicheze și începea să plângă atunci am reușit să mă calmez și să dau drumul însă el era deja inconștient, am sunat la ambulanță.

Eram calm pregătit pentru orice urmează, după trei ore de așteptare am aflat că el și a revenit și că totul este în regulă, ca să mă relaxez am lăsat o să se liniștească, am plătit totul la spital tot ce s a întâmplat tot ce trebuia de plătit.

M-am așezat pe un scaun alături de ea, i-am oferit o sticlă cu sucul ei preferat care mi la luat din mână fără să mă privească. Văzând că nu-mi oferă atenție am ridicat-o și am așezat-o la mine în brațe astfel încât acum mă privea în ochii.

-Nu-mi place când mă ignori.

Spun cu fruntea mea lipită de ai ei. Încă îi simțeam furia din privire, mă lovea cu privirea ei.

-Nu ți-a făcut nimic! Doar mă întreba cum să ajungă....

Nu voiam să o aud, știam continuarea așa că i-am lipit buzele de ale mele. Ma respins la început însă nu a reușit să o facă mult.

-Știu am greșit însă o voi mai face, e inevitabil, era clar că era atras de tine, mâna lui cobora pe spatele tău.

Mă privit nedumerita, nu simțise, deci ea chiar îl crede inocent. Ei bine nu sunt de aceeași părere, știu foarte bine ce se întâmplă în mintea unui bărbat, și eu sunt unul.

Cunosc această tactică, te dai inocent și drăguț pe lângă o femeie ca săi câștigi încrederea iar după acționezi așa cum ți-ai propus. Urăsc javrele astea care nu știu unde le ie locul.

Tipul acesta de persoane mă dezgustă și pur și simplu ne face ca noi bărbații să părem toți niște oameni care și o să fie femeile deși una din ele le au dat naștere ele ne aduc mereu zâmbetul pe buze.