Dragoste nesfârșită

Prima zi -partea a doua

Autocontrolul este o lupta intre instict şi rațiune.Acesta îl dobândești ușor pe parcursul vieții. Pentru un vampir, autocontrolul este ceva ambigu.Dorinta de a te hrăni este tot mai puternica mereu. Din momentul cand ai în fata ochilor acel lichid rosu , totul tine de autocontrol.
Ma uit la noul meu prieten Claudiu care este pe gresia cabinetului.El a pierdut mult sânge și are rani grave.
Închid ochii şi respir adânc , apoi ascult bătăile inimii care abia se mai aud .Dacă mai stau un minut el va muri.Trebuie sa fac ceva.Dar e prea periculos. Luând aceasta riscantă hotărâre îmi mușc incheietura de la mână şi îl hrănesc cu sângele meu , care îl va vindeca treptat.Singurul risc este că dacă va muri cu sângele meu in sistem , va deveni vampir.Nu vreau să mă gândesc la această posibilitate.Dupa ce i-am dat îndeajuns sânge mi-am retras mâna auzind pași.Asistenta intră în cabinet ,în urmatoarea secundă sunt in fața ei .
-Îl vei bandaja , vei suna la ambulanță şi vei găsi o explicație credibilă pentru vindecarea lui.
Apoi am fugit până pe holul liceului unde m-am întâlnit cu Diana care încă plângea :
-M-am întâlnit cu diriginta care mi-a dat orarul şi a trebuit să mă duc să anunț colegii pentru ca ea i-a chemat părinții lui Alex.Şi chiar nu am putut veni cu asistenta după ce am gasit-o.Claudiu e bine ?Haide la el.
-Claudiu e bine , nu are rost sa mergem la el , asistenta deja a chemat ambulanța.
-Atunci uite orarul, spune ea întizându-mi o hârtie unde era scris.
-Mersi , eu mă îndrept spre casă,zic eu gânditor.
-Unde stai ? mă intreabă ea
Eu aud niște voci şi îmi arunc privirea in direcția aceea:
-Te iubesc mult mult de tot, spune o voce
-Eu şi mai mult,spune cealaltă
Era Cristian cu o alta fată care după ce şi-au declarat sentimentele , încep să se sărute.Diana observând şi ea mă întreabă  :
-Cristian nu era cu Cătălina?
-Ba da ,spune eu surpins.
-Ce idiot.Te mai intreb încă o dată  unde stai?
-Pe strada Orange Grove, zic eu uitându-mă in ochii ei pentru a o asigura că nu mai sunt atent la cei doi.
-Nu pot să cred e la cateva străzi de unde locuiesc eu .Haide, plecăm împreună,zice ea entuziasmată
-Bine, auzi ție îți place de Claudiu? întreb eu curios.
- E mai mult o atracție,  adică de cand am fost în gimnaziu cu el , dar nu știu daca sunt genul lui .Oricum chiar nu vreau sa il văd mort şi azi când l-am văzut plin de sânge şi cu pulsul scăzut m-am gândit cum ar fi ca el să moară. Imaginea era orbilă, m-aş simți incompletă,  aş simți că viața mea nu ar mai avea sens,spune ea tristă
-Şi zici că nu îl placi ?întreb eu zâmbind
-Nu nspune ea zâmbind. Apropo ce i-ai făcut până a venit asistenta , adică era in stare critică?
-Pai am oprit hemoragia pe care o avea şi apoi a apărut asistenta.
-Dar a durat ceva până a venit asistenta , ar fi murit dacă o așteptai.
-Clipele alea cat ai căutat-o erai foarte disperată şi te durea si capul de la plâns .Probabil ți s.a părut o veșnicie dar a fost un interval scurt.
-Da , cred că ai dreptate, spune ea nu tocmai convinsă .Am şi ajuns acasă. Ce repede a trecut.Mersi că m-ai adus acasă, spune ea politicoasa
Înainte să spun ceva , Diana ma strânge în brațe .In momentul cand îmi dă drumul ,ea își da părul din jurul gâtului pentru a-l aranja. Am văzut gâtul acela parfumat , un sentiment familiar ma cuprinde , ochi se înroșesc, venele din jurul ochiului devin proeminente . Mă întorc brusc şi închid ochii pentru a mă calma.
-Ce s-a întâmplat?De ce te-ai întors ?întreabă ea speriată
-Nimic,zic eu şi imi revin rapid ochii.
Apoi mă întorc şi ii spun :
-Nu ai pentru ce , mai vorbim mâine!
Imediat ce am dat colțul,  m-am hrănit şi apoi după câteva secunde ajung acasă. Mama gătea ceva mexican iar tata se uita la televizor.Sunt părinții mei adoptivi , pentru ca pe cei reali nu i-am cunoscut .De când ma știu am fost adoptat , iar când m-am hotărât sa îi caut am aflat ca au murit.Actualii părinți sunt foarte înțelegători,  mai ales după  ce i-am constrâns de cateva ori.
-Matei , nu mănânci ceva ? mă intreabă mama
- Nu mi-e foame,spun eu rece
-Cum a fost azi la liceu? întreaba ea blândă.
-A fost bine , mă grabesc , mai vorbim mâine, spun eu scurt
Vor sa vorbească toată ziua așa ca i-am constrâns să facă  ce spun eu.
Fac un duș şi apoi mă aşez in pat hotărât să mă  culc.Maine am ore dimineață şi intenționez să mă țin de liceu.Îmi pun telefonul la încărcat.După ce sting lumina , primesc un mesaj anonim  :
" Mâine la 2 în fața cafenelei John de lângă liceu "