Dragoste nesfârșită

Umanitate copleșitoare

De ce sa mai ai speranța? De ce sa mai iubești? De ce sa consideri orice atingere o dorința? De ce sa uiti de tot cu un simplu contact vizual cu lumea din jur ?De ce sa fiu eu ?
Consider ca viata este o lupta de supraviețuire cu tine insuti .În ciuda multor lucruri în raportul cu alții tu trebuie sa nu te schimbi. Trebuie sa rezisti , sa înghiți, sa supraviețuiești. De ce sa fii sufletist? Vei suferi cel mai mult , vei avea inima în bucatele minuscule. De ce sa mai ai speranța? Vei avea inima zdrobită, vei simți o durere constantă în locul inimii.De ce sa iubesti ?Pentru a-ți arata ție insuti ca e un sentiment înșelător și dureros ce mereu se termina tăind o alta ruina a inimii tale .De ce sa aștepți un sărut ce te-ar liniști complet?
De ce sa iubesti , sa speri , sa asculți, sa înțelegi, sa fii cald , sa fii sufletist , sa fii sensibil , sa adori , sa fii îndrăgostit, sa înduri? Trebuie sa fii o stana de piatră ce nu simte nimic , ce nu se implica emoțional în nimic , ce își protejează mereu inima. Atunci vei fi perceput ca pe un arogant, un tip rece și un insensibil.Dar ar fi mai bine, nu ai suferi , nu ai simțit ca nu mai poți fii tu , nu ai simți ca ai vrea sa iasă inima din piept doar pentru a te simți gol. Iubirea e sentimentul cel mai plăcut pe care îl putem simți dar și cel mai dureros în final.
De ce doare asa tare ?De trebuie sa fim supuși la o astfel de suferință? De ce " te iubesc " nu pot fi doar 2 simple cuvinte ?
De ce dragostea trebuie sa fie scurtă? De ce trebuie sa pui suflet ?Mereu trebuie sa fie altcineva mai bun , mereu nu poți fi tu pe primul loc pentru o persoana pe plan sentimental .Mereu trebuie sa speri , mereu trebuie sa suferi , mereu trebuie sa visezi și niciodată sa fii iubit.Astfel de ganduri imi bântuie capul in acest moment , însă ma focusez din nou pe discutia lor :
-Nici nu ma gândesc.Esti ultima pe care as lasă-o sa încerce un lucru pentru Matt.L-ai distrus în trecut , nu te mai las sa o faci şi în prezent Allison, spune Sophie amenințătoare
-Aparent este deja distrus .Se afla într-o padure părăsită de sentimente căutând niște sentimente de care s-ar putea agăța, spune Allison pe un ton autoritar.
-Ce interes mai de data acesta , Allison? Nu faci niciodată un lucru decât dacă îți este și ție benefic, spune Sophie pe un ton răutăcios.
Allison o izbește pe Sophie de perete şi o strânge de gât foarte tare .Sophie reacționează spunând:
-Dacă nu iei mână de pe mine , am sa te mușc cu cea mai mare placere, zice ea pe un ton puternic.
-Lasă-mă sa încerc sa ii redau umanitatea.Nu cred ca ai vreo alta alternativa.Aparent ai intrat în criza de idei, spune ea sfidătoare.
-Bine, dar ai doar o încercare, spune ea pe un ton rece.
În secunda următoare apare în fața mea şi spune :
-Pe mine nu m-ai ajutat cu nimic. Ba chiar mai tare m-ai încurcat într-o anumita perioada.Mai ales când te-ai îndrăgostit de mine , nu știam cum sa scap de tine.Asa ca am profitat de tine şi ai fost jucăria mea pentru multe luni.Cum ai fost de altfel pentru multe fete , spune ea foarte gânditoare.
-Poftim ?întreb eu cu interes.
-Când a venit Liviu și am aflat ca ești o dublura.Ti-am scurtat nopțile radical. Liviu arata exact ca tine şi avea mult mai multa experienta , era mai intens , avea mai mult curaj.Spre deosebire de tine care efectiv ma plictiseai ,spune ea la fel de gânditoare.
Toată lumea așteaptă cu nerăbdare orice reacție de-a mea , orice replica . Însă eu m-am uitat în ochii ei cu o ura intensă drept răspuns. O durere și-a facut prezenta in inima mea ce tot creștea devenind de necontrolat.
-De fapt nu mi-a pasat niciodată, de iubit nici nu mai vorbesc.Am vrut sa te văd cum te îndrăgostești de mine şi mori de dorul meu.Şi sa îți vad chipul în seara aceea când te uitai spre casa arzând. Se citea pe chipul tău teamă și suferință pe care o simțeai.Pe deasupra erai și un vampir novice, spune ea râzând la final.
În acel moment scutul inimii mele a fost spart , locul plin de sentimente a fost deschis.Ma simțeam copleșit de toate sentimentele : de ura , de nesiguranță, de teama , de fericire , de dragoste . Toate sentimentele veneau în acelaș timp la aceeasi intesitate.Eram copleșit de toate acestea.Am simțit cum se preling o multitudine de lacrimi pe obrazul meu. Nu puteam suporta acea durere, care se afla în pieptul meu.Ma dobora , îmi tăia rasuflarea, mă făcea sa îmi pierd concentrarea ,sa îmi pierd gândul.Toti au intrat în celula parcă asistând la un miracol. Eu ma uit în pământ şi spun :
-Îmi pare rău pentru tot ce am spus şi pentru tot ce am făcut. Nu eram eu în totalitate .Era varianta mea căreia nu ii pasa de ceilalți sau de orice principiu, spun eu cu vocea tremurândă.
-Tot ce am spus acum a fost o minciuna, Matt.Am spus toate astea pentru a-ți reda umanitatea,spune ea foarte calmă.
Fiecare au sărit sa ma strângă în brate,iar toate sentimentele navalau asupra mea.Eram copleșit de ele.Simteam căldură din fiecare atingere , simțeam îngrijorarea lor , simțeam empatia fața de toți ceilalți. Un sentiment de vinovăție m-a cuprins gândindu-mă la tot ceea ce am făcut. Altul de durere gândindu-mă la motivul pentru care mi-am oprit umanitatea.Inima mea începe sa aibe un puls aparte , iar sentimentul numit iubire era și el prezent acolo.Insa nu știu pentru cine simt asta.Inima o simt atât de grea .Asa cum a stat mereu .Închid ochii şi ma simt neîmplinit, nefericit şi afundat în prăpastia suferinței. Aceste sentimente au devenit niște deja-vu-uri pentru mine.Insa eu încep să zâmbesc păstrând aparenta mea eterna de persoana veselă. Mereu am alimentat aceasta aparenta asupra mea pentru ca nu am întâlnit o persoana care sa imi înțeleagă viata mea zbuciumată. Uneori consider ca sunt unele persoane care din milă vor sa te ajute.Voi continuă să aștept acea persoana care doar cu un simplu contact vizual va înțelege cum ma simt în acel moment. În ciuda tuturor lucrurilor , mă simt ciudat , toată suferință și toată neîmplinirea din sufletul meu este accentuată. Ma simt un străin trăindu-mi viata cu umanitate.Acesta este riscul pe care mi l-am asumat când am oprit umanitatea. Știam de atunci ca nu voi mai fi la fel .Dar parca totul e diferit .
Toți se uită la mine așteptând sa spun ceva .Îmi îndrept privirea spre podea , iar Sophie apare lângă mine dezlegand lanțurile cu care am fost legat.Imediat apoi îmi aruncă o punga cu sânge.Incep sa o străpung cu simptomele pornite.Fiecare picătură creează încetul cu încetul o energie ce ma cuprinde.Dupa câteva secunde , termin punga şi simt ca prind puteri.Ma ridic ușor de pe podea. Însă am realizat ca nu m-am bucurat de o punga de sange cum o făceam o data .Ma uit spre Allison şi spun ușor trist:
-Eu ma îndrept spre casa .
Imediat ce termin propoziția, Allison părăsește încăperea.Sophie şi Claudiu apar în fața mea şi ma întreabă în cor:
-Vrei sa venim cu tine ?
-Nu , vorbim mâine, spun hotărât.
Dispar în secunda următoare.Pe drum ma gândesc pentru ce ar mai trebui sa continui viata mea cu aceste sentimente de vinovăție. Era mult mai bine fără aceste sentimente. Viața era mai distractiva şi mai indiferenta. Intru în casa cu gândul ca în câteva minute sa îmi opresc umanitatea din nou.Nu are rost sa continui asa , e prea dificil.Va trebui sa trăiesc fără umanitate de acum încolo. Gândul îmi este întrerupt de sonerie .Apar la ușă şi deschizând-o. Privesc o fată frumoasa cu ochii albaștri şi cu niște bucle aurii inconfundabile. Aceasta fată se uită în ochii mei cu o privirea caldă. Ea imediat ce stabilește contactul vizual , spune pe un ton cald:
-Te iubesc.