Dragoste nesfârșită

Regăsire imposibilă

Se spune ca e bine sa fii bun mai ales cu ceilalți. Sa ii asculți, sa ii sprijini , sa ii sfătuiești, sa le zâmbești, sa ii ajuți sa treacă peste anumite denivelări ale vieții. Astfel ca ajungi sa asculți diferite personalități şi diferite mentalități .De asemenea , ajungi sa le ajuti şi sa le sfătuiești. Efectiv sa te pui în locul acelor persoane , sa simți ce au simțit ei în acele momente, sa respiri odată cu ei , sa ai o conexiune cu acea persoana pentru a da un sfat adecvat şi de mare folos .Însă imediat ce ajutorul tău este apreciat și bine primit.Astepti ca orice persoana sa urmeze doua cuvinte ce te-ar ajuta numai sa le auzi "Şi tu ?" apoi sa urmeze întrebarea:"Tu cum o mai duci? ".Însă nu se întâmplă asta , nu aud aceasta întrebare .Deși tu ai fost acolo pentru el , l-ai ajutat cu câteva minute în urmă, însă a fost îndeajuns ajutorul tău.
Crezi ca mai contează dacă ești bun cu lumea , dacă ei nu își arata niciodată compasiunea ?Dacă ei niciodată nu pun problema pentru alții? De ce sa mai sprijini oamenii pe care nu vei știi niciodată dacă vor face la fel pentru tine ?De ce sa mai speri într-o prietenie reciprocă?
Ma trezesc ca dintr-un vis.Din retrospectiva vampireasca în care am intrat din cauza sucirii gâtului. Mi-am amintit de toate persoanele pe care le-am ajutat , de câtă răbdare am avut, de cate ori mi-am pus problema altuia mai presus de problema mea.Am realizat ca putini au făcut acelaș lucru pentru mine.Ma trezesc într-un subsol vechi.Dusumeaua e rece.Ma simt slăbit, as vrea atat de mult sa ma hrănesc, îmi este extrem de foame.Simt cum colții așteaptă sa sfârâie o noua piele şi cum organismul așteaptă noi cantități de sânge asa cum un fumător așteaptă sa fumeze pentru a avea acea placere de câteva secunde. Ma simt atât de slăbit căci abia îmi pot coordona corpul sau abia îmi pot ordona gândurile. Ma uit înainte şi o văd pe Sophie care cum îmi întâlnește privirea spune:
-Liviu te-a adus la mine disperat după faza cu acea Cătălina. Eu mi-am amintit de aceasta pivniță pe care o foloseam pentru a ține varcolaci novici ce se transformau şi se pierdeau cu totul. Spre surprinderea mea , prietenii tai m-au urmat şi au venit aici .Suntem toți aici pentru a-ți recupera umanitatea.
În spatele ei se afla niste gratii ca ale unei închisori .Celula mea nu este atât de mare, dar deține o dușumea rece.In spatele acelor gratii ,îmi observ prietenii: Claudiu , Diana , Andreea , Alex .Cand ma gândesc că am intrat atat de brusc în viata acestor adolescenți şi le-am accelerat adrenalina vieții. Pe fiecare l-am ajutat şi fiecăruia i-am transformat viata într-o aventura. Uneori mi-aș dori sa am o viata monotona , sa nu se întâmple niciodată nimic, sa fii avut o familie şi sa ma gândesc la studiile mele.Inca de când eram om , viata mea a fost palpitantă, mereu se întâmplă ceva .Iar după atâta rău urma bine .Binele din viața mea era atât de temporar în comparație cu răul din viața mea.Binele nu e niciodată direct proporțional cu răul. Gândurile sunt intrerupte de mana Sophiei care tot o trece prin fata mea şi o aud cum spune :
-Matt , mă asculți ?ma întreabă enervata de ignoranta mea.
As fi vrut sa o pot prinde de gât şi sa ma uit în ochii ei cu dispreț dându-i un răspund. Dar ma rezum doar la a ma uita în ochii ei cu indiferență din cauza lipsei mele de putere.Imediat ce stabilesc contactul vizual , zic:
-Voi încă credeți ca veți putea face ceva? întreb eu mai mult retoric.
-Ești slăbit rău, observ eu .Vraja Dianei chiar a mers. Şi normal ca încă sperăm .Eu sunt la început cu încercarea mea .Tu ești Matthew .Ești genul acela de persoana mereu veselă , care știe sa se bucure de fiecare clipa a vieții ca și cum ar fi ultima , care continua sa aibe speranța în ciuda tuturor greutăților, care vizează sa își întâlnească jumătatea, care visează la o dragoste sincera reciprocă, care împrăștie o beatitudine generala în jurul sau , care mereu face haz de necaz , care mereu își pune problemele pe plan secund.Acesta este Matt de care îmi amintesc şi pentru care lupt. Ești o persoana atat de specială şi de unica .Am avut un noroc enorm de mare sa te întâlnesc. Mi-ai schimbat viata , mi-ai adus niște raze de soare în peșteră întunecată în care mă aflam .M-ai ajutat sa ma acomodez cu noul meu stil de viata natural , sa am autocontrol, sa nu îmi fie scârbă de ceea ce sunt sau de animalul în care mă transform o data pe luna , m-ai învățat sa ma bucur de fiecare clipa asa cum o faci tu , spune ea cu o căldură în voce.
-Asta e tot ce poți? Aproape emoționant as putea spune .Acel Matt a dispărut de mult , este dizolvat într-o alta personalitate.Nu eu am vrut sa ma schimb , defapt nimeni nu vrea sa se schimbe.Schimbarile pe care le facem de-a lungul vieții nu sunt voluntare .Aceste schimbări sunt conduse de viata.Viata ne schimba pe toți. Cu toții ne naștem buni şi dornici de bunătate.Dar anumiți factori externi ai vieții ne schimba. Faptul ca poate nu avem o familie propriu-zisă, ca am fi adoptați sau avem vreun tata vitreg .Orice lucru care iese din cursul vieții normale ne schimba. Dizolva acea bunătatea într-un pahar al schimbării, spun eu pe un ton calm.
Ea se apropie tot mai mult de mine şi ma strânge de gât .Ma ridică ușor de pe dușumea. Simt cum picioarele mele nu ating pământul. Se uită amenințător în ochii mei şi spune :
-Uită-te bine la mine , căci acest chip ai sa îl tot vezi pana când îți recuperezi umanitatea.Nu vei ieși din aceasta celula pana când nu iti vei recăpăta umanitatea chiar dacă ne vor trebui zile , luni sau ani.In locul tău as depune mai mult efort , tipa ea nervoasă.
-Profiți de faptul ca sunt slăbit? Și nu îmi pasă de încercarea voastră care oricum va eșua. În loc sa va trăiți viata mai interesant , stați alături de mine și o irosiți, spun eu indiferent dar cu o pauze din cauza strângerii puternice a gâtului.
Ea își da ochii peste cap şi ma lasa sa cad la pământ știind ca nu o sa fac niciun efort ca sa atenuez căderea. În urma impactului , închid ochii pentru a suporta mai ușor durerea.Ea se uită la mine şi spune :
-Lasă că te vindeci .Apropo am auzit și de mica încercare a lui Sebastian de a deveni Alpha prin intermediul vrăjii Amarei.Am avut o discuție cu Amara şi am aflat ca ești un vampir special fiind o dublura.Pe lângă o persoana specială , acum ești și un vampir special.Ideea e ca trebuie sa te protejezi mai mult având în vedere cat de prețios este sângele tău şi cate vrăji sacre poate completa. Am o presimțire ca tot vei avea vizite de la vampiri , varcolaci şi vrăjitoare bătrâne care vor afla de existența ta. A făcut şi Allison un lucru bun pe parcursul vieții ei , faptul ca te-a salvat acum.Oricum curva aia lucra cu Sebastian şi Amara .Deși am înțeles ca ea nu fusese de acord cu vraja, spune ea foarte gânditoare.
Văzând că nu mă interesează deloc ceea ce îmi spune , deschide ușa celulei şi iese.In celula intră Claudiu cu un aer pozitiv şi destul de încrezător. În acest moment as fi apărut în fața lui și i-aș fi sucit gâtul apoi as fi ieșit pe ușa celulei scăpând de aceasta încercare plictisitoare.Dar sunt atât de obosit ca abia îmi pot ridica privirea .El se apropie tot mai mult ,iar în momentul cand ajunge în fața mea şi stabilește un contact vizual spune :
-Ești bine? Îmi pare ca vraja Dianei te cam copleșește, spune el destul de îngrijorat.
-Bunul și sufletistul Claudiu se pare ca încearcă din nou.Am fost și eu odată naiv ca tine.Atat de sufletist şi lăsând toate fetele sa îmi modeleze inima după bunul lor plac.Vei suferi foarte mult şi la un moment dat vei începe sa crezi ca nu exista acea ființă care sa te iubească asa cum meriți. Vei renunța după câțiva ani , sunt suprins ca încă ești cuprins de atâta umanitate , spun eu amuzat.
-Aceasta încercare cred ca va avea succes.In trecutul apropiat , eram un drogat , mă bucuram la maxim de acele momente când acele substanțe intrau în sistemul meu sangvin. Ma simțeam atat de bine , încât scopul meu în viata devenise sa tot fac asta.E un viciu care te copleșește.Apoi ai apărut tu şi m-ai transformat în vampir.Mi-ai schimbat radical viata , m-ai făcut sa vad ca sunt și alte plăceri ale vieții de care te poți bucura neîncetat, ca sunt şi alte lucruri care contează.Nu am sa pot sa îți mulțumesc niciodată pentru ce ai făcut. M-ai făcut sa ma maturizez brusc şi aveam nevoie de asta.M-ai făcut sa am o perspectivă noua , mai vesela şi mai optimista.De asemenea am descoperit o prietenie vesnică.Esti un om foarte cald , rabdator şi unic.Nu am mai întâlnit pe cineva ca tine .Stiu sigur ca prietenia dintre doi vampiri e veșnică, spune el foarte cald.
-Te-am făcut sa înlocuiești acele substanțe cu sânge uman.Observ că încă nu știi cum sa îmi redai umanitatea , deci aceasta a fost o alta încercare eșuată. Dezamăgitor, spun eu ironic.
Cu un zâmbet fals se întoarce spre ceilalți prieteni , predându-i ștafeta Andreei , care apare în următoarea secundă în fața mea .Se uită în ochii mei cu atâta duioșie şi spune :
-De când nu te-am mai văzut. Îmi era dor de tine, chiar dacă treci prin aceasta schimbare de comportament bruscă. Scuze ca nu te-am crezut în acea zi cand ai spus ca nu ești tu .Era Liviu, dar nu ii știam existența pe atunci.Nu vreau sa încep ca ceilalți, dar în esența e aceeași. Mi-ai adus un curcubeu în viata mea .Totul e mai bine de când am devenit vampir.Incepand cu faptul ca am avut astfel ocazia sa te cunosc .Sa întâlnesc o persoana atat de specială, pozitiva , zâmbitoare şi răbdătoare. Aceasta transformare m-a ajutat sa îmi satisfac curiozitățile , sa ma depășesc pe mine însumi. Acum am mai mult curaj , nu am nicio teamă, nu am nicio remușcare, sunt tot mai fericita , îmi controlez viata perfect .Deși nu mai sunt cu Alex , care mai mult mi-a creat o confuzie.Stiu ca ceea ce a fost nu o pot numi iubire, a fost mai mult o joaca, spune ea destul de blândă.
-Parcă as muri nu ca mi-aș recăpăta umanitatea .Cred ca doar atunci mi-ar păsa de vorbele voastre , spune eu amuzat.
Ea își pierde acel zâmbet şi este evident dezamăgită. Se aștepta ca ceea ce a spus ea sa imi atingă partea mea umană. Apare în fața celulei. Cu un zâmbet larg şi cu o fericire inexplicabilă, se îndreaptă spre mine Diana .Vine încet cu pași apăsați, încercând oarecum sa aibe o intrare dramatică. Cum ajunge în fața mea , zice :
-Scuze pentru suferință pe care ți-o provoc în acest moment cu acesta slăbire bruscă. Pe mine nu m-ai transformat în nicio ființă supernaturală. Pe mine m-ai ajutat sa ma descopăr, sa am mai multa încredere.Alaturi de tine am făcut primele vrăji, mai bine zis pe tine am făcut primele vrăji. De când te-am întâlnit la liceu , am știut ca îmi vei schimba viata .M-ai făcut sa vad viata dintr-o alta perspectiva :am învățat din optimismul tău , din fericirea ta , din fiecare clipa în care zâmbești și te bucuri de viata şi mai ales am învățat din răbdarea ta.De când cu aceasta schimbare comportamentala , nu te mai recunosc , parcă ai fi un alt Matt, spune ea destul de tristă.
-Pai sunt un alt Matt şi sincer ma asteptam sa vii cu o punga de sânge sau sa îți oferi gâtul, spun eu ușor dezamăgit.
Toată acea siguranță dispare învăluită de o dezamăgire evidenta.Se întoarce brusc şi se îndreaptă spre ușa celulei .Cu un aer agitat întra Alex în celula .Ma uit ușor pierdut la el.Nu mai suport aceasta dorința sa ma hrănesc. El își activează simptomele de vârcolac pentru a-și spori încrederea. Se uită în ochii mei cu un aer superior şi spune :
-M-ai ajutat în cele mai grele momentele ale mele , în momentele în care credeam ca nimeni nu o va face.Dar tu ai fost acolo şi m-ai ajutat sa îmi stăpânesc furia şi m-ai ajutat sa am o transformare normala .Propria mea familie , propria mea haita nu m-a ajutat, a considerat ca e un lucru pe care trebuie sa îl învăț singur.Insa pentru un vârcolac autocontrolul nu îmi pare a fi un lucru ce poate fi autoindus.Vreau sa îți mulțumesc pentru toate momentele când m-ai ajutat ,spune el foarte degajat.
-Nu face atâta caz , Alex. Oricum a fost prima și ultima oara când te-am ajutat , spun eu încercând sa zâmbesc.
Sophie ma privește și spune către ceilalți imediat ce Alex li se alătură:
-Nu se poate , nimic din ceea ce spunem nu ii intensifica niciun sentiment .Pentru a-i reda umanitatea , trebuie să îl facem sa simta un anumit sentiment la intensitatea normala sau chiar maximă. Sa îl facem sa fie copleșit de un sentiment. Știu ca ar părea imposibil, spune ea foarte agitată.
Deodată ușa de la pivniță este larg deschisa şi o noua persoana intră în aria mea vizuală. Era Allison care imediat ce face câțiva pași în încăpere , spune :
-Lasă-mă pe mine sa încerc, spune pe un ton hotărât.