Paranormalul din viaţa de zi cu zi

Diavolul în persoană

Mulți oameni susțin că diavolul nu există, dar el defapt e mai real decât credem. Mulți cred că diavolul stă doar în iad dar, doar o mică parte din diavoli e în iad, o altă mică parte în văzduh şi cea mai mare parte din ei se plimbă printre oameni.
Am avut şi eu de a face cu această entitate de câteva ori:
Când eram mică, eu şi cu vecina mea Gabi mergeam pe la o fata mai mare, Carla, care de fel era din Bucureşti dar în vacanță venea pe la bunica ei.
Într-o seară, după ce venisem de la Carla, aud vocea ei:
-Gabi! Vii să ne jucăm?
Era deja destul de târziu şi era ciudat să vină să mă cheme la joacă la ora aia. Totuşi, am trecut de asta repede crezând că poate a mai lăsat-o bunica ei pe afară şi o întreb dacă mă lasă.
Mama nu auzise nimic, a zis că nu era ea. Eu am vrut să ies afară chiar dacă ea mi-a zis să nu mă duc. Afară nu era nimeni. Am strigat-o pe Carla şi m-am uitat după ea prin curte, dar nu era nimeni care să îmi răspundă. Era imposibil să plece aşa repede când nici un minut nu trecuse până să ies afară, şi nici nu avea de ce să plece.
Diavolul poate lua orice formă şi orice glas. Uneori mai imită oameni cunoscuți şi te strigă. Se spune că nu e bine să răspunzi strigătului dar eram mică şi nu ştiam eu de chestii d-astea.
Altă dată -eram puțin mai mare- am simțit ceva în casă. Cum intram în casă aveam o frică de moarte! Simțeam că e ceva rău în casă care îmi vrea răul (acum am auzit cum cineva îmi mototoleşte giozdanul..dar nici ghiozdanul nu e în camera şi sunt singură) Era mamaia în cameră cu mine deci mă simțeam mai în siguranță. Aveam o veioză în formă de cruce care stătea pe televizor. A căzut brusc de pe televizor, dar nu foarte departe. Am ridicat-o si am pus-o la loc. Dupa nici un minut cade din nou, dar puțin mai departe şi iar o pun pe televizor. A treia oara cade la o distanță aberantă de televizor şi, fiind şi speriată, am pus-o pe bibliotecă de unde nu s-a mai mişcat.
Atunci am ieşit afară din casă şi nu am mai intrat decât atunci când am simțit că entitatea a dispărut, mai pe seară.
Ieri în autobuz am auzit vocea unui prieten:
-Gabriela, Gabriela, Gabrielaa! Unde esti?
Dar prietenul respectiv nu era în autobuz. Am scos telefonul din rucsac să văd daca m-a sunat si am raspuns din greseală, dar nimic.
În iunie, înainte să ma spovedesc m-am hotărât să spun un păcat ascuns, pe care nu-l mărturisisem până atunci. Cu o săptămână înainte de spovedanie am simțit iar ceva ciudat în casă. Când m-am dus la baie am simțit că cineva ma urmăreşte. Puteam să simt chiar locul unde era. Am şi văzut o umbră maronie cum urcă treptele...Speriată, m-am dus să mă rog, dar simțeam că nu sunt ascultată şi îl simțeam pe diavol cum e lângă uşă şi mă aținteşte cu privirea.
Până la urmă m-am dus la culcare şi am dormit bine până când...
M-am trezit. Dar nu m-am trezit pur şi simplu. M-a trezit un zgomot. Auzeam cum cineva zdrăngăne puternic sertarul cu cuțite...mă uitam la mama, vedeam că nu se trezeşte...Mă întrebam: de ce aud numai eu?
Muream pur şi simplu de frică
Am zis vreo 2 psalmi şi am auzit 2 zdrăngănituri mai puțin puternice după care s-a oprit.