Paranormalul din viaţa de zi cu zi

Moş Crăciun

Ştiu că asta e o carte de paranormal dar nici ceea ce o să scriu acum nu e ceva neobişnuit
Cică suntem copii mari, nu mai suntem puştii care să nu aibă linişte nici un minut şi se învârt din 5 în 5 minute în jurul bradului ca să vadă dacă moşul a venit. Nu mai suntem aceia care ne pierdeam o grămadă de timp cu scrierea scrisorilor pentru Moş Crăciun, scrisori pe care majoritatea le puneam în brad că dacă le duceam la poştă, până ajungeau la Polul Nord venea primăvara.
Acum că suntem mari suntem pur convinşi că vin parinții, şi rezolvă părinții, şi cumpără părinții etc. Mda..Poate aşa e! Dar nu Moşul e de vină ci necredința voastră.

Eu de când eram mică am crezut cu tărie în Moş Crăciun. Nici un argument, cât de logic şi bine închegat ar fi fost, nu m-ar fi putut clinti din hotărârea mea de a crede. Eram mică şi pe atunci în casa noastră funcționa foarte des casetofonul, în care puneam nişte casete care pe vremea asta nu se mai găsesc. Mai avea şi încă un loc special de pus CD-uri, dar mie îmi plăceau mai mult casetele. Aveam o grămadă şi le foloseam pe post de piese lego! Făceam căsuțe din ele, şi culmea, semănau a căsuțe şi chiar căsuțe compacte şi mereu eram certată de bunica mea (Dumnezeu s-o ierte) că vai Doamne le stric...
Revenind: Pentru că nu prea aveam casete cu colinde puneam CD-uri cu colinde. Am dat de un colind destul de ciudat care povestea despre o legendă veche care spune că pentru că Moş Crăciun nu a fost de acord ca Maica Domnului să-L nască pe Iisus în grajdul lui i-a fost dată îndatorirea ca până la sfârşitul veacurilor sa aducă daruri copiilor de Crăciun. O fi moşul mort dar nu şi-a terminat sarcina deci...Oricum e mai uşor de dincolo să faci cadouri pentru că "ceea ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu". Colindul ăsta mi-a întărit şi mai mult credința.

Toți colegii mei făceau scrisori pe care le puneau în brad şi primeau cadourile sub brad. Eu nu! Eu imi spuneam dorința în fața geamului, în gând. Era geamul în stil tradițional, pe care scriam "Mama", "Crăciun fericit" sau altele când se aburea. Mă uitam în timp ce spuneam ce doresc *în gând* afară. Trebuia să fie întuneric neapărat. Simțeam aşa ceva cum că cineva din gaşca moşului era ascuns pe undeva şi îmi auzea gândurile. Şi culmea...de cele mai multe ori aducea ce imi doream eu.

Şi acum cel mai deochiat lucru! Îmi cer scuze pentru toată lumea care va citi asta, în special la băieți ( Dacă eşti băiat mai bine nu citi). E o poveste adevarată din viața mea, cea nai credibilă pentru a demonstra că Moş Crăciun există! Toată şcoala ştie că nu m-am putut abține să nu zic! Şi domnul de bio ştie şi nu a putut explica cele întâmplate:
Aveam 11 ani şi mama mă tot bătea la cap că trebuie să îmi vină menstruația în scurt timp. Eu am aşteptat, am aşteptat...şi iar am aşteptat şi tot nu mi-a venit. Începusem să cred că sunt stearpă chiar. Aşa că m-am dus la geam şi l-am rugat pe Moşul să facă în aşa fel încât să vină. Ştiam că va rezolva el cumva dar parcă aveam o oarecare îndoială. În ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie 2012, când aveam 12 ani făra 3 luni, am găsit cadoul Moşului în curte. Era un scaun de birou foarte frumos pe care încă îl mai am. Era ora 8 seara. După ce am vazut ce cadou e m-am dus la baie şi am văzut că îmi venise ciclul. Îmi venea să plâng. Moşul mi-a ascultat cererea deci Moş Crăciun există! Să nu îmi mai ziceți voi că nu! Atunci explicați-mi cele întâmplate!

În primul rând trebuie să credeți şi să nu vă îndoiți. Moş Crăciun există, doar că sunteți prea orbiți de realitate. Moş Crăciun aduce cadouri copiiilor nu pentru că nu au servici şi nu se pot întreține singuri, ci pentru că sunt capabili să creadă în existența multor creaturi sau întâmplări, ceea ce adulții nu mai ştiu să facă.
Moş Crăciun aduce cadouri celor care cred că există, mai exact celor care au suflet de copil. Deci fiții copii şi aveți de câştigat.