Sunt sigură că ați auzit despre filmul Anabelle, acel film în care este vorba despre o păpuşă care îşi muta locul si care defapt era instrumentul de care se foloseau câțiva demoni rău intenționați, ce vroiai să pună ghearele pe sufletul unui copil încă din pântecele maicii sale. Dacă nu ştiți despre ce film este vorba, acesta este thriller-ul:
Ei bine, cel mai îngrijorător este faptul că filmul este inspirat din fapte reale şi chiar există o păpuşă pe nume Anabelle, una din pluş, ce este in stare sa ucidă oameni, să se mişte singura şi alte lucruri necurate şi care este luată de la second-hand.
Adevărul este că treaba asta cu second-handul nu este lucru curat deoarece mi s-a întâmplat şi mie ceva destul de ciudat de vreo 2 ori şi asta pentru ca bunica mea, Dumnezeu s-o ierte adora să se ducă la second-hand să caşte ochii şi dacă găsea ceva ce îi plăcea, lua. Cred ca era în clasele primare când doamna învățătoare ne-a învățat o coregrafie pe melodia Inimă de țigancă cântată de Loredana Groza. Bineînțeles că pentru asta trebuia şi o îmbrăcăminte adecvată; aşa că bunica mea s-a dus la second-hand-ul din piață şi ca prin minune a găsit o fustă şi o bluză de țigancă. Fustă ca aceea mai văzusem, dar bluza era foarte interesantă şi foarte ciudată totuşi, perfectă pentru aşa ceva. Cu o săptămână înainte de serbare, bluza care de abea fusese pusă la spălat a dispărut fără explicație, cu o zi înainte de serbare apărând în dulap. La serbare, bluza aceea avea o energie aparte, simțeam că mi se unduie trupul mai uşor; imi plăcea să o țin pe mine, mă simțeam ca o adevărată țigancă. După o lună, doamna învățătoare ne-a sunat să ne anunțe că trebuie să ne prezentăm din nou la şcoală îmbrăcate în haine de țigănci pentru că urmam să primim nişte musafiri din Belgia. Fusta am găsit-o ca de obicei dar bluza a dispărut din dulap. Ei bine, de atunci şi până azi nu a mai apărut. Mama spune că probabil a fost a unei vrăjitoare si deoarece noi în casă este o atmosferă mai religioasă, multă tămâie şi rugăciuni, a ales într-un sfârşit să ne părăsească.
Altădată, doamna învățătoare ne-a spus ca ziua următoare, miercuri, să venim la şcoală în costum național. Eu pe atunci nu aveam niciunul şi mereu când trebuia să mă îmbrac în portul popular împrumutam de la cunoştiințe, dar atunci era totul prea în grabă. Îmi amintesc că m-am mâhnit tare. Nici nu aveam curaj să îi spun bunicii mele, pentru că s-ar fi zbătut sa caute unul dar nu prea era posibil să reuşească. Surpriza cea mare a fost că, cum am deschis uşa, bunica mea era foarte bucuroasă deoarece găsise un costum popular la second-hand cu ia de 25 de lei si celelalte: fotă, si celelalte componente ale costumului la 50 de lei, deci foarte ieftin. Cum a fost posobil? Nu se ştie. Ciudat este faptul că după ce a murit bunica mea a dispărut şi costumul popular de parcă l-ar fi luat cu ea. Altă dată, am găsit o iconiță în rama unui tablou mare pe care l-am dat jos din pod când făceam curat. Nimeni nu îşi amintea de ea, iar eu am luat-o şi am păstrat-o aproape fiindcă îmi era foarte dragă. Într-o zi şi icoana aceasta a dispărut, am căutat-o câteva zile peste tot, dar negăsind-o m-am îngrijorat şi am plâns o zi întreagă rugându-mă să o găsesc. Ziua următoare mi-a găsit-o mama într-o vază cu flori. Se întâmplă zi de zi lucruri ciudate! În ceea ce priveşte păpuşile, dacă tot veni vorba de Anabelle, adevărul e că păpuşile sunt cele mai nepotrivite jucării. Mamaia spunea că bătrânii nu îi lăsau să se joace cu păpuşi şi nici măcar să le țină în dormitor sau sa doarmă cu ele, pentru că furau sufletele oamenilor. Am avut şi eu mai multe păpuşi, cu care m-am jucat o perioadă scurtă de câteva luni şi pe care, după aceea, le-am pus la păstrare undeva prin casă. Problema e că şi acelea au dispărut şi doar ştiam unde le-am pus. Singura păpuşa pe care o mai am e aceasta, care îi plăcea bunicii mele foarte mult şi nu se îndura să o scoată din casă:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Totuşi, grijă cu păpuşile şi mai ales cu hainele de la second-hand, pentru că nu se ştie ce a făcut fostul proprietar cu ele.
