Paranormalul din viaţa de zi cu zi

Prima picătură de frică

Cred că toţi oamenii trec prin astfel de momente în care li se întâmplă ceva, paranormal.
Paranormalul există oriunde şi oriunde se poate dezlănţui.
El a intrat în viaţa mea la vârsta de 5 ani, când am avut un vis foarte ciudat.
Se făcea că eram cu o vecină la marginea şanţului în plină ziuă. Pe vecina respectivă o cheamă Gabriela ca şi pe mine şi locuieşte lângă mine....mai pe româneşte suntem vecine de gard. Eu şi cu Gabi ne petreceam mult timp împreună şi poate de aceea a avut onoarea să fie primul personaj din visul care avea să îmi marcheze viaţa.
Avea o carte mov, imensă. Arăta ca o Evanghelie şi arăta măreţ, de parcă ar fi fost o carte veche a unui rege. Mi-a citit din ea o legendă despre o fantomă mov, pe care dacă o vezi îţi poate face ceva rău şi cel mai frecvent îi lasă pe cei pe care îi vede fără voce, muţi!
M-am înspăimântat când am auzit...
Am ajuns acasă pe seara...
Bunica mea era în pat şi se uita la televizor.
Cel mai ciudat era faptul ca tot aerul şi toate lucrurile, până şi becul aveau o tentă de mov. Era o linişte mult prea profundă!
Apare o fantomă mov, cu mustaţă, ca aceea din carte, care râdea încontinuuu....am vrut să ţip şi n-am putut. Rămăsesem mută.
Nu râdeţi că pe mine chiar m-a speriat visul!! De atunci nu mai suportam să fiu singură după ce se lăsa întunericul.
Mama se trezea pe la 4 dimineaţa când mergea la servici la schimbul 1 şi la scurt timp după ce mă lăsa singură în pat mă trezeam automat şi începeam să urlu de frică până venea mama la mine. După dormeam liniştită în continuare.
După ceva timp m-a dus mama la un preot îmbunătăţit ca să îmi citească. După aceea nu mi-a mai fost aşa frică şi am putut dormi liniştită.
In capitolul urmator o sa va arat dovada ca e ceva serios cu visul asta. Nu scriu aici ca sa nu fie capitolul prea lung si sa va plictisiti
Eu o sa plec la sora bunicii mele unde nu am net si nu o sa mai postez o saptamana.
Va pup!