Last Chance II

"Se pare ca avem ceva in comun"

↓ Hateya's P.O.V. ↓

De indata ce Amanda a parcat masina , fiecare plecand pentru a-si ocupa posturile . Paseam increzatoare pe marmura din inauntrul hotelului , privind precauta in jurul meu , sperand ca nimeni nu avea sa se intrebe ce e cu mine aici , venindu-i  ideea idioata de a venii spre mine , intrebandu-ma ce e cu mine aici . Cu toate ca intotdeauna mi-a placut sa risc , sa ma aventurez , sa creez probleme de data asta am decis sa stau la locul meu , si nu din cauza ca nu imi doream asta , ci din smplul fapt ca aveam sa-i trag si pe ceilalti dupa mine in rahatul in care riscam sa intru . 

Am facut la stanga , intrand pe un mic hol , ce ascundea cateva trepte ce pareau sa fie treptele de servici . Mi-am intors capul pentru a vedea daca cineva avea de gand sa vina dupa mine . Nimeni . Am luat-o la fuga pe scari . Inaltime hotelului The Plazzo era ametitoare , deci , probabil ca si etajele erau nenumarate . M-am oprit undeva pe la jumatatea etajelor , sper sa fie asta jumatatea , proptindu-mi corpul de peretele alb , respirand greu . Urcatul treptelor compensa cu mersul la sala pentru o saptamana . Posibil ca aveam sa fac o febra musculara destul de frumusica , dar momentan prefer sa nu ma gandesc la ce va urma si nici sa incep sa ma vait de pe acum . De ce nu am ales sa urc cu liftul nu stiu . Adica , pe bune acum , nu avea cine sa ma observe , nu ? Ba da ! Nu eram o musca , desi , acum mi-as fi dorit sa fiu . Sa zbor pana pe acoepris , sa nu mai fiu nevoit sa ma feresc , si sa ocolesc atat . 

M-am uitat in spatele meu , verificand daca nu cumva era vreun lift pe aici . Doar angajatii nu aveau sa urce atatea etaje . Era un adevarat chin zilnic . Mda , asa cum era logic era unul , dar cine sa-l observe in graba si agitatia ce ma indemnasera sa o iau la goana pe scari , fara a-mi trece prin mjinte vreo secunda ca poate aici era un lift . Am apasat butonul , asteptand ca liftul sa ajunga si la etajul meu . Mi-am sos pusca din spate , incarcand-o in acest timp , indreptand-o spre usile liftului . Mi-am intors privirea in partea dreapta , uitandu-ma sa vad daca avea sa apara cineva pe care , eram nevoita sa-l impusc cu sau fara regrete , mai mult de nevoie . Un clincat s-a auzit , dandu-mi de stire ca liftul era aici . Am luat pozitia de "atac" pregatindu-ma sa trag in caz ca cineva era inauntrul liftului . 

Nu era nimeni. Liftul era gol . Am intrat in lift cu spatele , cu arma inca indreptata in fata , pregatita sa impusc . Am apasat pe unul din multele butoane ce abea sa-mi ia in considerare comanda , ducandu-ma pana la ultimul etaj , apoi reluandu-si treaba cu altcineva .  Nici un obstacol pana acum . Mi-am lipit spatele de peretele facut din aliaj , usor de patat , rasufland usurata . Un alt clincat s-a auzit , si din instinct mi-am aruncat ochii asupra micului ecran luminos ce-mi indica etajul la cre ma aflam . Ultimul etaj . 

Pusca atarna pe langa corpul meu , in mana dreapta , fiind pregatita oricand sa trag . Imediat cum am iesit din lift , niste scari mul mai inguste , urcau spre tavan , oprindu-se la nivelul unei usi metalice , vopsite in rosu , de o marime mult mai mica , decat cea a unei usi de inaltime obisnuita . M-am grabit sa urc treptele , evitand posibilitatea de a ma gandi ca cineva ar putea fi dincolo de aceasta usa , facand Dumnezeu stie ce . Am incercat usa , si spre marea mea usurare si bucurie , era deschisa . Am deschis usa , cu pusca indreptata in fata , intunericul imbratisa incaperea , nelasandu-ti posibilitatea de a vedea ceva in fata . Doar lumina privenita de aici , lumina la cativa metri in fata usii deschise , lasand la vedere , o alta scara metalica , tipica celor de pe blocuri , deducand eu ca , cel mai probabil , aceea era scara ce ducea pe acoperis . 

M-am aplecat in fata , inainte de asta , verificand zona atat inauntru cat si afara , adica , unde ma aflam eu . Nimic iesit din comun . Daca toate misiunile ar fi atat de usoare , ar fi floare la ureche . Dar pe cat sunt de usoare , parca pe atat sunt de plictisitoate . Insa , cu cat sunt mai primejdioase , pe atat sunt de frumoase .

Am pasit cu grija , trecand de acel prag , bucurandu-ma ca nu am ajuns sa-mi storcesc nasul pe cimentul rece si prafuit . Merit ceva mai bun de atat , zic . M-am oprit , scotocind prin buzunare disperata dupa o laterna , o bricheta , ceva ce putea lumina , oferindu-i un mic ajutor vederii si al sistemului de a se ghida si apara in intuneric de orice . Cum nu am gasit nici laterna , nici bricheta , mi-am scos telefonul , aprinzand ledul , luminand peste tot in jurul meu . Am "plimbat" de cateva ori laterna prin jurul meu, uitandu-ma rapid la incaperea in care ma aflam . Nu am stat sa o analizez amanuntit caci nu ma interesa , acum tot ceea ced ma interesa era sa ajung pe acoperis , sa-mi montez micul echipament , si sa trec la treaba apoi .