Last Chance II

Linia de sosire

↓ Justin's P.O.V. ↓

Nu stiu de unde a aparut Hateya , dar sincer sa fiu , stiam ca o sa vina dupa mine . Aveam presimtirea si obisnuita chiar daca eu ii spuneam sa nu vina , sa nu ma urmeze , ea facea contrariul . Imi placea felul ei de a fi asa , dar uneori era prea mult pentru mine . Avea o fire competitiva , si chiar si aici isi dorea sa ma intreaca , depaseasca , aici unde este teritoriul meu , unde pot fi adevaratul eu , unde eu sunt cel care domina deasupra tuturor . Nu aveam de gand sa las ca dorinta sa , sa devina reala . Nu aici si nici acum . Este exact ca si cum eu , m-as baga pe "teritoriul fetelor" la cumparaturi , si as fii nevoit sa cumpar cat mai multe , sa le depasesc , sa le arat ca eu am reusit sa le tai calea , la ceva ce sunt experte si le place ceea ce fac . Pur si simplu ar fi ciudat . 

Trecand peste asta , eu am aici o cursa de castigat , si nu vreau sa o pierd din cauza ca am cazut prada unor ganduri , la care as putea sa ma gandesc si dupa aceea , cu toata ca nu ar mai avea rost . Am accelerat nebuneste , incepand sa ma apropii de Hateya , care se misca cu vigilenta si destul de bine pentru o fata pe motocicleta . Imi placea cum arata pe motocicleta , mai mult decat la volanul unei masini , ii dadea aerul ala mult mai rau decat il are si acel aer rebel , de fata obraznica . Ma apropiam de ea , pastrand oarecum distanta de motocicleta sa deoarece daca o atingeam sau loveam din greseala , exista riscul ca ea sa piarda controlul sau sa se rastoarne la viteza ce depasea cu mult 190 de Kilometri pe ora . 

Am ajuns in fata ei , intorcand usor capul pentru a o vedea enervandu-se . A accelerat si mai mult , ridicandu-se pe o roata , incercand in acest fel sa ma depaseasca . S-a strecurat pe langa mine , cu toate ca am incercat sa nu o las sa ma depaseasca aceasta a reusit . Era o joaca continua intre noi doi , ce incepea sa se transforme in ceva serios , fiecare dintre noi dorindu-si sa iasa invingator din aceasta cursa . Restul baietilor ramasesera cu mult in urma noastra , nici macar nu se mai chinuiau sa incerce sa ne prinda din urma , dar sa ne mai depaseasca . 

Mi-am ridicat casca , putand sa vorbesc cu Hateya , distragandu-i atentia . Aceasta si-a ridicat casca , intorcandu-si capul inspre mine , ramanand la acelasi nivel cu mine . 

- Linia de sosire se afla dincolo de sinele de tren , vis-a-vis de acel depozit . ii spun , vorbind destul de tare , curentul incomodandu-ma 

- Bun . raspunde aceasta simplu , zambind cu subinteles 

Isi duce mana la casca , punandusi-o la loc , vrand sa accelereze pentru a ma putea depasi . Insa , am oprit-o din a ma depasi , vrand sa-i mai spun inca ceva , destul de esential pentru aceasta cursa , ce era pe terminate . 

- Intr-un minut , un tren o sa treaca pe aici . Cel mai bun v-a reusi sa treaca peste sinele de tren , milimetric , in momentul in care trenul o sa treaca . 

Nu-i puteam vedea privirea , insa ma indoiesc ca ea sa se fi speriat , ii place adrenalina si ceva neasteptat sa apara . Mai bine nu-i mai spuneam si o lasam sa vad ce avea de gand sa in momentul in care vedea trenul apropiindu-se . Si-a ridicat mana dreapta de pe cornul motocicletei , indicandu-mi un "Okay!"  , pornind in tromba spre linia de sosire . Mi-am asezat la loc casca pe cap , fiind la acelasi nivel cu ea . 

Mi-am intors capul pentru a vedea daca trenul soseste , luminile sale se zareau , luminand destul de mult si suieratul se auzea , gonind cu viteza pe sinele din fier , zguduindu-se pamantul sub rotile trenului ce "zbura" peste tot in calea sa . Crengile copacilor , florile si iarba se arcuiau in momentul in care trenul trecea pe langa ele vijelios . Clacsonul sau puternic s-a facut auzit in linistea nocturna , avertizandu-se , insa noi , in loc sa ne oprim , inaintam vitejiosi , uitandu-ne pentru ultima data unul la celalalt inainte de a trece peste sine . 

M-am ridicat in picioare , putand sari peste sine cu motocicleta , farurile trenului "lovindu-ma" din plin , umarul stergand "botul" trenului . I-am putut vedea vag fata conductorului ce incerca speriat sa opreasca trenul , inainte ca vreo nenorocire sa se intample . Hateya si cu mine am sarit in acelasi timp si in acelasi mod , bucurandu-ne de reusita . Viteza trenului s-a diminuat abea dupa ce noi am sarit peste sine , trecand prin fata sa . Tarziu , dar mai bine asa , a fost mai multa adrenalina si acea frica instalata in noi , crezand ca trenul ne v-a ciocni si o sa fim aruncati la peste 10 metri .