10.

930 41 0
                                    

Ziua Recunoștinței e una dintre cele mai importante sărbători in familia noastră. In fiecare an, sărbătorim Ziua Recunoștinței la noi acasă, impreună cu familia Gemmei, a lui Max și Jasper. Curcan umplut cu jambon Iberico de bellota și sos de vin roșu, friptură de vită in sos de cireșe macerate in șampanie și plăcintă de dovleac. Acestea sunt unele din felurile de mâncare care se vor servi ai la masă. Iar eu m-am trezit de zor ca să fiu sigură că totul o să iasă perfect.

-Ce faceți aici? strig eu către bucătari.

-Plăcinta cu dovleac domnișoară Klein, spune unul dintre ei.

-Eu o să fac plăcinta cu dovleac ca in fiecare an, le răspund eu ințepată.

-Draga mea nu te mai incrunta că o să faci riduri, spune mama răsfoind un ziar.

-Păi, o să am un motiv in plus să-mi fac un lifting ca și tine, spun eu zâmbind acru.

-De ce nu mergi tu să te imbraci cu ceva mai...incântător? Arăți foarte neîngrijit, spune mama uitându-se la cămașa mea de noapte și la halatul din mătase.

Oftez și plec in camera mea pentru o baie fiebinte. După o oră și jumătate cobor din nou jos imbrăcată intr-o rochie crem, marca Chanel care vine aproape până la genunchi, și o pereche de pantofi Christian Louboutin aurii.

-Draga mea, sper că nu o să porți rochia asta la masa din seara asta, spune mama când merg pre bucătărie.

Oftez și merg in bucătărie unde mă apuc serios de plăcinta cu dovleac. Dar nu pot să nu mă gândesc la Max și la faptul că o să trebuiască să petrec una dintre sărbătorile mele preferate cu el.

-Dacă nu te-aș cunoaște, aș crede că vrei să omori acel aluat, spune tata intrând in bucătărie.

Tata? In bucătăria mea? Mă uit la el și nu-mi vine să ced că e aici. Acum că-l văd, imi dau seama ce dor mi-a fost de el.

-Tată, strig eu și fug in brațele lui.

In acest moment nu-mi pasă că a inșelat-o pe mama, sau că nu a venit la intâlnire. Imi pasă doar de acest moment.

-Draga mea, mi-a fost atât de dor de tine, spune el ridicându-mă de la sol și invârtindu-se cu mine.

-Și mie tati, spun eu.

-Sper că mi-ai lăsat și mie ceva de lucru la plăcintă, spune el.

-Vrei să mă ajuți? intreb eu.

-Desigur, nu făceam noi plăcinta asta? intreabă el râzând și suflecându-și mâneca de la cămașă.

După două ore de făcut plăcintă, in care jumătate din timp ne-am bătut cu făină, am ieșit din bucătărie arătând ca un om de zăpadă.

-Ce dumnezeule s-a intâmplat cu voi doi? intreabă mama amuzată.

-E vina lui, spun eu iar tata spune "e vina ei" deodată cu mine.

-E vina bucătarului? sugerează mama amuzată.

-Da, spunem amândoi amuzați.

După câteva ore in care am făcut din nou baie pentru a mă curăța de toată făina din păr, m-am imbrăcat cu o rochie midi Valentino de culoare crem și cu paiete argintii. In picioare mi-am luat o pereche de stiletto metalizați Miu Miu și mi-am prins părul intr-un coc lejer.

Exact când cobor Gemma și familia ei intră in sufragerie. Gemma arată superb intr-o rochie crem până aproape de genunchi și niște pantofi roz fucsia.

-Bine ați venit Sarah, Matthew, spune mama invitându-i la masă.

-Gemma, arăți foarte bine, spune mama către ea.

Elita din New YorkUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum