Elita din New York

44.

Următoarea lună a fost foarte plină pentru Vogue, iar revista de octombrie a fost un succes la fel de mare ca cea de septembrie. Eleonor și-a petrecut 24/7 lucrând la numărul de octombrie, cot la cot cu ceilalți angajați. O stare de amorțeală a cuprins-o de când a părăsit biroul lui Max, acum mai bine de o lună. De atunci, nu l-a mai văzut. De atunci, respiră printr-un tub cu aer toxic, și tot de atunci, inima a încetat să mai bată. Minte-ai era amorțită și goală, și nu se prea putea concentra la nimic. Acum stătea în fața câtorva ținute pentru coperta revistei de noiembrie. Era devreme pentru asta, dar trebuia să-și ocupe timpul cu ceva. Nu putea suporta să stea.

-Îmi place asta, zice arătând spre o ținută, apoi se întoarce cu ochii în calculator.

Andre se încruntă și se uită și el la ținută, apoi la Eleonor.

-Eleonor, e neagră, zice Andre cu o expresie uimită.

Se întoarce din nou spre ținută, apoi închide ochii pentru câteva secunde.

-Da, ai dreptate, zice ea simplu. Știi ce Andre? Alege tu. Chiar nu-mi pasă. Puteți ieși vă rog?

Eleonor le face semn să iasă în timp ce-și freacă tâmpla cu degetele. Andre dă din cap aprobator și iese pe ușă, împreună cu câteva asistente. Eleonor oftează din toți rărunchii și se lasă pe spătarul scaunului. Din poziția aia, observă ziarul care stătea pe măsuța de cafea. Nu mai citise ziarul de foarte mult timp, poate că asta o va distrage de la gândurile ei. Se ridică cu greu și ia ziarul de pe măsuță, dar regretă în secunda doi că a pus mâna pe el. Pe copertă, imaginea cu Max și Sophia o face să-i fie greață. "Nunta anului, așa cum o numesc multe reviste, va avea loc în data de 20 octombrie. Fericitul eveniment va avea loc la restaurantul..."

20 octombrie. Azi e 20 octombrie. Eleonor lasă ziarul din mână și se întoarce pe scaun, trântindu-se în el. Stătea nemișcată ca un robot, cu gura întredeschisă. Închide ochii strâns, pentru a nu lăsa lacrimile să-și facă loc. Nu acum, Eleonor. Nu mai ai voie să plângi. Destul e destul.

Pune mâna pe telefon și face legătura cu Arnold care era într-un alt birou de vizavi.

-Eleonor? Dorești ceva?

-Pregătește-mi un zbor în după amiaza asta. Plec la Monaco.

Apoi închide. Închide monitorul, apoi mai semnează câteva documente și se ridică. Își ia geanta și iese din birou. Arnold o privește și spune pe un ton mecanic:

-Zborul este pregătit pentru ora 5.

-Mulțumesc, Arnold, zice ea apoi intră în lift.

Asculta muzica liniștitoare din lift, neputând să se concentreze la nimic. Nu simțea nimic altceva decât durere. Liftul se deschide iar ea tresare când aude voci. Ajunse la parter, așa că ieși din lift și se grăbi spre mașină. Urcă la volan și demarează pe șosea, grăbindu-se acasă. Mai avea 4 ore să împacheteze și să ajungă la aeroport.

***

Soneria de la ușă sună în timp ce-și închidea bagajul. Nu era foarte mare, deoarece plănuia să stea doar câteva zile. Avea nevoie să-și limpezească mințile.

Aduce bagajul în salonul principal și merge spre ușă. O deschide iar Gemma intră pe ușă ca o tornadă cu câteva umerașe pe brațe.

-Oh, în sfârșit, am crezut că nu ești acasă. Arnold mi-a spus că ai plecat de la birou.

Eleonor se uită întrebătoare la ea, în timp ce-și lăsase umerașele pe canapea.

-Ți-ai ales rochia pentru nuntă? Eu nu, și sunt foarte indecisă, așa că am adus câteva, și am nevoie disperată de o părere, zice Gemma oftând.