Elita din New York

16.

-Dacă mai trebuie să-ți spun odată că vreau cafeaua fără zahăr, va fi cu o Marta mai puțin în casa asta, spun eu disprețuitor, dar calm.

-Imi cer scuze domnișoară, o să vă aduc alta, spune ea.

-Draga mea, dacă nu-ți place cafeaua făcută de Marta ar trebui să mergi la bucătărie să-ți faci alta, spune mama venind liniștită in salon.

-De ce aș face asta când avem oameni pentru așa ceva? Cafeaua, Marta, spun eu uitându-mă la ea.

-Stai Marta, spune mama oprind-o. Dacă vrei altă cafea, o să mergi să ți-o pregătești singură.

-Ce se intâmplă cu toată lumea azi? întreb eu înțepată.

-Intrebarea e: ce se întâmplă cu tine? De când te-ai trezit te comporți ca o mică prințesă răsfățată, spune mama mustrător.

Imi dau ochii peste cap. Îmi iau haina de blană naturală Gucci de culoare maro și o geantă Prada neagră, și ies din casă, trântind ușa după mine. În drumul spre școală am oprit la Starbucks unde mi-am luat o cafea neagră fără zahăr, cu o lingură de lapte degresat. Am ajuns cu vreo jumătate de oră mai târziu, dar cui îi pasă? Intru în clasă fără să bat la ușă și am uitat complet că avem oră cu domnișoara Kimberly. Trebuie să văd din nou o lipsă totală de gust vestimentar.

-Mulțumim că ne-ați onorat cu prezența în această dimineață, domnișoară Klein, spune ea sarcastică.

-E plăcerea mea, spun eu liniștită, punându-mă în bancă.

Nu mi-am îndreptat privirea spre Max și Jasper, pentru că știam că o să mă ignore. Gemma e lângă mine și-mi zâmbește, dar chiar nu pot să-i răspund. Nu azi, și poate niciodată. Îndrăznesc să-mi întorc privirea spre Max, care îi zâmbește dulce lui Kim. Ce mama dracului. În acest moment sunt neagră de gelozie. Nici nu observ când rup în două pixul, ținându-l într-o mână.

-Hei, ești bine? întreabă Gemma.

-Hm? Da sunt bine, spun eu fără să-mi iau ochii de la Max.

În pauza de masă am mers cu Gemma în cantina școlii care se deschide pe timp de iarnă. Marta ne-a adus la pachet paste cu fructe de mare în sos de vin alb. Eliot ni se alătură, pupând-o zgomotos pe Gemma.

-Cred că o să vomit, spun eu cu dezgust.

Gemma și Eliot nu fac altceva decât să-și dea ochii peste cap. Cred că s-au obișnuit deja cu remarcele mele.

-Și, unde sunt Jasper și Max? întreabă el.

Mă uit dintr-o dată la el și îmi vine să-l omor. De fiecare dată când nu vreau să mă mai gândesc la asta, cineva îmi amintește că Max și Jasper există.

-Ăăm, nu stau cu noi, spune Gemma încet.

-Dar unde sunt? continuă Eliot.

Gemma face un semn subtil din cap și mă uit repede în acea direcție. Sunt la masă cu Kim, Penelope și Amber. Fac ochii cât cepele când îl văd pe Max cuprinzând-o pe Kim cu brațele. Inima îmi bate cu putere și respirația îmi devine accelerată. O să plătească. O să o distrug pe Kim, până nu mai rămâne nimic.

-Ce face Kim cu ei? întreabă Eliot îngrijorat.

-Asta mă întrebam și eu, spun eu apăsat, băgând o pastă în gură.

Ziua trece foarte lent, dormind la aproape toate orele. Max și Jasper nici nu s-au uitat la mine. Iar Kim s-a ținut după ei toată ziua.

-Se pară că zilele tale de domnie s-au încheiat, spune Penelope venind cu Amber pe coridor, unde eram și eu mergând spre ieșirea din școală.