Elita din New York

35.

Privirea lui Mark ațintită asupra mea mă facă să mă întreb dacă e o idee bună că l-am băgat în asta. Stă cu mâinile în sân în mașină și se uită la mine. Încerc să nu-l bag în seamă și mă uit în continuare la intrarea în universitatea Brown.

-Dacă te mai uiți la mine așa o să mergi pe jos până în Connecticut, îl avertizez eu cu ochii înainte.

-Nu crezi că e cam exagerat Eleonor? Ai venit până aici pentru a vorbi cu un profesor despre cum se descurcă prietena ta. Parcă ai fi mama ei, spune el pufnind.

Mda, a trebuit să-l mint puțin. Dar pot să-mi imaginez ce mi-ar fi zis dacă îi spuneam adevăratul motiv pentru care sunt aici.

-Nu e exagerat deloc Mark. Sunt îngrijorată pentru Gemma, mint eu. Oh, uite-l, exclam eu când acesta iese din clădire. Așteaptă-mă aici Mark.

Ies din mașină și alerg spre el.

-Jackson Pierce? strig eu când ajung aproape de el.

Măi să fie! Chiar că arată bine. Prea bine. Are în jur de 1,85 și pot să bag mâna în foc că abdomenul său arată la fel de bine ca ochii de un albastru limpede și superb. Părul îi vine dat pe spate și arată atât de sexi în acel costum fancy și probabil scump.

-Da, eu sunt, spune el deschizându-și ușa de la mașină.

-Bună. Numele meu este Eleonor Klein. Am venit să vorbim despre studenta dumneavoastră, Gemma Parker? spun eu zâmbindu-i politicos.

-Păi, nu sunt prea multe de spus. Nu a venit la cursul meu de ceva vreme, spune el încruntat.

-Ce? De ce? întreb eu confuză.

-Îmi pare rău, dar asta va trebui să discutați cu directorul. O zi bună, spune el intrând în mașină.

Mă întorc și oftez, apoi îmi dau ochii peste cap. Habar n-are să ascundă că e suspendată. Mă întreb care e motivul. Telefonul îmi sună la fix și după ce văd că mă sună Welch, detectivul particular, răspund.

-Ai găsit-o? întreb eu direct.

-Da. Numele ei este Delphine Gourmer. 1,70. 54 de kilograme. Blondă. Camera 246 în clădirea B, spune el promt.

-Mulțumesc Welch, spun eu și închid.

Nu mai stau pe gânduri și pornesc spre campus. Telefonul îmi sună imediat și răspund, știind că e Mark.

-Unde mergi? întreabă el.

-Trebuie să vorbesc cu cineva înainte să plecăm. Nu va dura mult, spun eu și închid.

Continui să merg și când ajung în campus, o iau spre clădirea B. O grămadă de studenți stau în curte, profitând de cele câteva raze ale soarelui. E 10 decembrie, dar încă nu a nins. Mă gândesc cu groază la Crăciun. Va trebui din nou să stau împreună cu minunata mea familie. Ajung în sfârșit la clădirea și intru. Habar n-am pe unde să o iau, așa că opresc o fată din drum.

-Scuză-mă. Se întâmplă să o cunoști pe Delphine Gourmer? întreb eu sperând că o cunoaște și mă va conduce la ea.

-Da, desigur. E colega mea de cameră. O găsești la camera 246, spune ea săritoare.

-Știi cumva dacă cealaltă colegă a ta de cameră e înăuntru? Gemma? Nu aș vrea să dau ochii cu ea, spun eu râzând nervos.

-Ai noroc. Tocmai a plecat spre clădirea A, spune ea dând să plece.

-Mulțumesc, spun eu zâmbindu-i, apoi plec mai departe.

Welch mi-a spus că Delphine e colega de cameră a lui Gemma, dar nu știam că are două colege. Tot el mi-a spus că Delphine e singura fată cu care vorbește. Și de asemenea, mi-a spus că situația lui Delphine e șubredă.