Elita din New York

34.

Mirosul din casă mă lovește ca un tanc când intru în salon. Curcan. Plăcintă de dovleac. Cartofi cu unt. Ziua recunoștinței. Rahat! Grace taie niște morcovi și pare atât de liniștită și fericită. Înroșesc puternic când îmi aduc aminte cu nerușinare momentele de pe blatul din bucătărie. Merg alene prin salon, tocurile Louboutin auzindu-se în ecou.

-Sper că nu v-am trezit cu zgomotul, spune ea când mă vede.

-Nu e nicio problemă Grace, spun eu preocupată. Dar ce-s cu toate astea? continui eu puțin înțepată.

-M-am gândit că nimeni nu ar trebui să rămână fără curcan de ziua recunoștinței, spune ea punând morcovi într-o tigaie.

-Mulțumesc Grace, dar nu rămân în oraș azi, spun eu verificându-mi telefonul.

-Oh, mergeți acasă în New York? întreabă ea, fața luminându-i-se.

Știe că m-am certat cu mama și bunicul, iar ea e prietenă cu mama. Dar nu mă duc la ei. Și nici nu o să-i spun asta.

-Da. Merg, spun eu zâmbindu-i relaxat.

Trebuie să recunosc, mi-a fost dor de New York. Toată agitația și mașinile, clădirile imense și taximetriștii furioși. Iubesc New York-ul, și oricât de tare m-aș strădui, mă întorc aici.

Intru pe Madison Ave pentru a ajunge la hotelul Empire. Acolo trebuie să fie. Încă nu pot să cred că și-a înghețat anul ca să se ocupe de hotel. Acum că hotelul îi aparține, sunt sigură că nu o să dureze mult până o să-l distrugă. Cam asta face cu tot ce are. Nu m-aș mira.

În vreo 10 minute ajung în fața hotelului și cobor, dându-i cheia majordomului. Îmi strâng pardesiul în jurul meu ca nu cumva să se vadă ce am pe sub el. Sau ce nu am mai bine zis. Merg repede până la recepție și mă opresc când ajung acolo.

-Bună ziua, aș dori o șampanie Cristal,căpșuni și frișcă, la apartamentul prezidențial, spun eu cu un zâmbet inocent.

Recepționera își ridică o sprânceană și e vizibil amuzată, dar încuviințează. Îi zâmbesc și-i mulțumesc, apoi merg mai departe spre lift. Mâinile îmi tremură și am emoții. Oh la dracu Eleonor! Sex de șantaj, ai mai făcut asta. Și dacă nu vrea? îmi spun eu în gând dar alung asta din minte imediat. Cum să nu vrea? E Max.

Liftul se oprește și se deschide. Mirosul lui mă învăluie de cum intru pe teritoiul lui. Apartamentul arată demențial. Arată atât de el. Relaxat și totuși elegant. Pășesc încet în apartament deși știu că nu e aici. Detectivul meu l-a urmărit toată săptămâna trecută și i-a aflat orarul. Acum e la întâlnirea lui săptămânală cu tatăl lui. Mai am timp vreo 10 minute să mă pregătesc înainte să apară. Intru prin salon și bucătărie, uitându-mă prin jur, apoi îmi fac drum spre camera lui. E imensă. Ating cu grijă marginea patului, apoi mobila, și intru în dressing. Din nou, mirosul parfumului lui mă lovește puternic, iar inima începe să o ia la galop. Dar aproape se oprește când văd haine. Haine de femeie. O rochie. O pereche de pantofi. Lenjerie. Chiloți din dantelă și sutiene din satin, toate aranjate frumos. Simt cum o să mă prăpădesc chiar acolo. Ies ca un fulger din dressing și în acel moment eram neagră de furie. Și gelozie. Ok Eleonor, încetează! Îl urăști, așa că ce-ți pasă? Ies din cameră când aud ușa de la lift. Șampania și căpșunii au ajuns, așa că-i iau de pe măsuță și-i duc în cameră, fără să spun nimic. Apoi iau frișca și o duc și pe ea. După ce-i dau niște bacșiș tipului care le-a adus, intru în camera lui Max și pun șampanie într-un pahar. Aud din nou ușa de la lift și după asta o voce furioasă care vorbește repede.

-Nu-mi pasă dacă nu o să ne mai sprijine cu proiectul, Andrea. Spune-i că dacă nu-mi dă banii o să-mi mut acțiunile la altă bancă, iar el va avea de suferit, spune Max cu o voce gravă și chiar atunci ajunge în cameră. Când mă vede, doar într-o pereche de bikini și un sutien transparent, telefonul îi cade din mână și înghite în sec.