SuperBiBi

Prietenii, mai presus de orice

- Pufi? Ai mai vorbit cu ea? *Bibi*

- În fiecare zi vorbim, Bibi. Întrebarea e, tu ai mai vorbit cu ea? *Cati*

- Nu vrea să vorbească cu mine. S-a exprimat suficient de clar referiror la asta. *Bibi*

- Nu e adevărat... Vrea răspunsuri pe care tu aparent nu eşti dispusă să i le oferi şi nu numai ei, nu eşti dispusă să le oferi nimănui. *Cati*

"De ce doare aşa tare să le mint? Uneori am impresia că totul ar fi mult mai simplu dacă ar şti adevărul. Dar sunt conştientă că e doar o iluzie. Dacă le-aş spune, nu aş face decât să le expun la cel mai îngrozitor pericol posibil."

- Eu una nu am nimic de ascuns, voi sunteți cele care vă faceți scenarii aiurea. *Bibi*

- Minciuni, minciuni şi iară minciuni... Nici acum când Pufi a părăsit echipa de baschet tu nu te poți aduna să ne zici ce se întâmplă. Dar ştii ceva? Eu una am obosit să încerc să aflu ce e cu tine, chiar rău. Pa, Bibi. *Cati*

- Nu mă lua pe mine cu chestii din astea. Pa. *Bibi, închizând uşa în urma Catincăi."

Bibi s-a dus în sufragerie şi s-a trântit obosită pe canapea, luându-şi capul în mâini. Imediat după, Oana intră în cameră cu o cană de ceai cu gheață pentru Bibi. Văzând-o atât de abătută, aşază cana pe masă şi se trânteşte lângă Bibi, aceasta tresărind şi ridicând capul ca trezită dintr-un vis.

- Hei... e totul în regulă? *Oana*

Bibi nu răspunde, ci priveşte în gol, conturând involuntar cu privirea mingile de baschet desenate pe tapetul din sufragerie.

- Bibi! *Oana, mai tare de data asta.*

- NU! Nu e bine! Nimic nu mai e în regulă, Oana. Nimic! Viața mea e distrusă de o decizie pe care nimeni nu m-a lăsat vreodată să o iau! Nu mi-am dorit niciodată să fiu super erou.. bine, poate puțin la început, când praştiam pătrunjelul de Valino în gârlă cu tiroliana. Oana, cele mai bune prietene ale mele mă urăsc. Nu le-am ascuns nimic, niciodată. Însă e posibil ca dacă află ce sunt să moară amândouă. Şi nu îmi asum riscul ăsta. Cert e că oricum aş da-o, le pierd. Pufi s-a lăsat de baschet din cauza mea... şi... şi... tocmai i-am resetat creierul Catincăi.. e prea mult, e... e... *Bibi*

- Hei, hei... e ok, Bibi, ştiu că e greu, dar gândeşte-te că le protejezi, faci asta pentru că le iubeşti. În plus, am o idee despre cum ai putea să o readuci pe Pufi în echipa de baschet. *Oana*

- Poftim? Sâmbătă e marele meci, cum aş putea să o conving să se întoarcă cu 4 zile înainte de evenimentul pe care l-am aşteptat atâta timp? *Bibi*

- Hmm... *Oana*

@La @Antrenament

- Ok, echipă, e ultimul antrenament înainte de marele meci. Să dăm tot ce e mai bun din noi. Căpitanul s-a întors. *Bibi*

Toate fetele aplaudă şi chiuie, luând-o pe Bibi pe sus. Toată lumea încetează însă în secunda în care Catinca intră în sală.

- Vine Pufi! Ascundeți-vă! *Cati*

Toate fetele se ascund după tribună, iar Catinca stinge lumina din sala de sport. Pufi intră şi se îndreaptă spre întrerupator, iar când luminile se reaprind, Bibi îi aruncă o minge de baschet pe care Pufi o prinde din reflex. Lipită de minge, cu SuperGlue, e o poză cu Pufi şi Bibi de când erau mici, o poză în care se băteau pe o minge de baschet în mijlocul unei sufragerii pline de alte zeci de mingi de baschet.

- E momentul în care am promis că facem asta împreună, că nu renunțăm indiferent câte obstacole apar în fața noastră, că ne suportăm şi ne înțelegem reciproc. Ştiu că în ultima vreme am cam lipsit din viața ta şi îmi pare rău, dar acum sunt aici şi nu te las să renunți la sportul pe care îl iubim amândouă atât de mult. *Bibi*

Pufi începe să plângă şi continuă să se uite la mingea de baschet de care era lipită, plină de amintiri, poza.

- Tot nu ai de gând să îmi dai explicații? *Delia*

- Nup, ar cam fi cazul să te obişnuieşti cu ideea, pufarina nesătulă a lui Damigeană. *Bibi*

- Pană Bianca Georgianaaaaa!! Te strâng de gât şi te agâț de coş şi îți torn eu o damigeană pe gât de nu te vezi! *Delia*

- Trebuie să mă prinzi mai întâi. *Bibi*

Pufi aruncă mingea pe jos şi încep amândouă să alerge râzând prin sala de sport, în sfârşit împăcate.

#ZIUA #MECIULUI

- Soțieeee! Omfg. Joci! *Andra*

- Evident, soțiee! Ce meci e ăla fără căpitanul barosan? *Bibi*

- Cine-i mare barosan, barosan de barosan? *Andra, cântând*

- SuperBibi!! Ce faci, fatooo? *Eugen*

- Nu aşa bine ca tine, băiatule. Eu am meci azi. *Bibi*

- Ți-aş lua eu locul dar nu vreau să mă bată domnul antrenor. Primele ieşiți sau îți iei kick de la Pizza Hut o lună. *Eugen*

- S-o crezi tuuu! *Bibi, râzând*

- Bibi, hai azi! *Cati*

-Trebuie să fug! Match time! *Bibi*

- Succes, să le rupeți! *Andra, Eugen şi Ştef*

- Ok, fetelor. Concentrare, atenție, o sa fiți cele mai bune!M.E! *Antrenorul P.*

- M.E! M.E! M.E! *strigă fetele în cor, apoi fug pe teren*

Meciul era pe cale să înceapă, când, brusc, luminile se sting şi se aude un țipăt.

Hei, hei, dragii mei cititori. Îmi cer mii si milioane de scuze, dar a fost o perioadă solicitantă pentru mine cu examenul de evaluare națională, a fost nevoie să învăț mult, iar după ce a trecut cu bine şi Doamne ajută am ajuns acolo unde am vrut, am zis să mă bucur puțin de vacanță şi nu am mai scris, dar acum am revenit! Acesta a fost capitolul 18, sper că a compensat cât de cât cele 5 luni în care v-am abandonat complet :(. Sper că v-au plăcut ideea şi felul în care am abordat tema prieteniei astăzi. Ne revedem în capitolul următor!

P.S. - m-aş bucura foarte tare dacă ați avea curiozitatea să citiți şi cealaltă creație a mea pe Wattpad, Late Coffee Poetry. Vă mulțumesc mult şi va îmbrățişez cu mult drag!