SuperBiBi

It's a kind of magic

- Unde suntem? *Bibi*

- În Mlaştina Sufletelor Pierdute, locul de unde vin eu. *Sonia*

- Nu prea îmi place locul ăsta. *Bibi*

- Urmaţi-mă. *Sonia*

- Nici nu mă ascultă, mă simt ca un prizonier. *Bibi, către Oana si Eva*

- Taci şi mergi. *Oana*

- Nu şi tu. *Bibi*

- Ba da, şi eu. Locul ăsta e suficient de ciudat şi fără comentariile tale, Bibi. *Oana*

Au înaintat prin mlaştină până când au ajuns la intrarea unei peşteri.

- Aveţi grijă la lilieci. *Sonia*

- Lilieci?! *Bibi*

- Da, lilieci. Nimic în comparație cu ce o să vezi. *Sonia*

- Ok, deja îmi e frică. *Bibi*

- Pentru ultima oară, Bibi, taci! *Oana*

Bibi nu a mai spus nimic. Au înaintat toți prin peștera întunecată, foarte atenți la stalactitele și stalagmitele ale căror corpuri alunecoase îi puneau în dificultate. Peştera era foarte umeda şi avea un aer foarte greu de respirat, astfel că cele câteva minute pe care le-au petrecut în tunelul ce dădea spre camera vrăjitoarei au părut infinite. La capătul tunelului era o uşă. Sonia a deschis-o, spunând cuvintele magice:

- Du-mă în tărâmul pufos, pufos, pufos, pufos, pufos! *Sonia*

- Ne scuzi?! *Bibi, nervoasă*

- Dacă ai de gând să faci comentarii referitoare la cuvintele magice, mai bine te abții. *Sonia*

- Da' asta cât timp crede că o să mă mai abțin? *Bibi, în şoaptă către Oana*

- Mhm... *Oana, făcând-o pe Bibi să tacă*

Uşa s-a deschis şi în faţa lor s-a înfățișat o bătrână tremurândă.

- Bun. Voi trebuie să fiți echipa super eroului acela... *bătrâna, cu un glas stins*

- Super eroină chiar. *Bibi*

- O dar tu ești aceea? *bătrâna*

- Da, mamaie, chiar eu. Bibi, încântata. *Bibi*

- La fel de încântată şi de onorată sunt şi eu, însă numele-mi este secret şi nu îl poţi afla. *bătrâna*

- Dacă nu vrei să-mi spui, e ok. O să îţi zic mamaie. *Bibi*

Sonia i-a luat pe toţi în camera din spate.

- Aceasta este camera poțiunilor. Acesta este singurul loc în care putem identifica substanța pe care ați găsit-o în laserul lui Valino. *Sonia*

- Ok, şi cum vom face asta? *Bibi*

- Ia sticluța verde de pe masă. *Sonia*

- Ce e în sticluța aia? *Bibi*

- Turnesol. Pentru a putea utiliza alte substanțe, trebuie să verificăm pH-ul substanței. Nu aţi învăţat asta la chimie? *Sonia*

- Ba da, dar cine mai ţine minte? *Bibi*

- Toarnă puţin în paharul ăsta. Am pus aici puţin din substanţa voastră. *Sonia*

- Gata. *Bibi*

Sonia a analizat soluția.

- Se pare că avem de a face cu un acid. *Sonia*

- E roșie. *Bibi*

-Exact culoarea pe care o dă turnesolul unei soluţii acide. *Sonia*

- Acum ce facem? *Bibi*

- E important de știut că nu putem utiliza orice tip de substanţă mai departe. Decât dacă vrem să explodeze. *Sonia*

- Aha, oricum, ideea e că eu nu înţeleg de ce avem nevoie de o vrăjitoare ca să punem turnesol într-o soluţie. Îl găseam şi la George în laborator. *Bibi*

- Pentru că nu ai cum să identifici compoziţia cu elemente umane. Turnesolul este doar un prim pas comun celor două lumi. Urmează şi partea vrăjitorească, dacă ai răbdare. *Sonia*

Bibi s-a uitat la telefon. Un prim motiv pentru care a făcut asta era că nu avea chef să se certe cu vrăjitoarea, al doilea, plictiseală.

Poate mă transformă blonda în şoarece, mai bine tac.

- Bibi, dă-mi sticluţa galbenă. *Sonia*

- În asta ce mai e? *Bibi*

- シツ臼. *Sonia*

- Hă? Română, te rog. *Bibi*

- Gheare de şoarece şi blană de linx. Sub acţiunea unei vrăji va explica perfect ce are substanţa aceasta. Excluzând minunatul spanac pe care se pare că aţi reuşit şi voi să îl descoperiţi. *Sonia*

- Nu că se pare, chiar am reuşit. Bine, mai mult George, dar am reuşit. *Bibi*

- Sticulţa? *Sonia, ignorând-o*

- Poftim. *Bibi, dându-şi ochii peste cap*

- Și acum ritualul, vraja. Bibi, poți să îmi promiţi că nu vei comenta? *Sonia*

- Depinde. *Bibi*

- Bibiii!! *Oana*

- Bine, bine. *Bibi*

- OMG, OMG, VTM, INM, PYD, ILY, OMG, OMG. *Sonia*

- Doamne deci nu cred! Pe asta trebuia să o vadă soţia! *Bibi*

Dintr-o dată, sticluţa în care se afla substanţa s-a aprins. Bibi și-a înghiţit limba și s-a dat un pas înapoi.

- Exact cum bănuiam. Bombă nucleară. *Sonia*

- Asta e de rău sau de bine? *Bibi*

- Bibi, e o bombă. Are cum să fie bine asta?! *Oana*

- Ăm.. da, ai dreptate. Şi ce facem? *Bibi*

- De aici eu nu vă mai pot ajuta. Magia nu trebuie oferită celor iresponsabili. *Sonia*

- Stai, ce vrei să spui? Noi nu suntem iresponsabili. *Bibi*

- Orice fiinţă care nu e vrăjitor este iresponsabilă. De aici savantul vostru se va descurca. Îl aveţi şi pe maestru. *Sonia*

- Stai, nu... *Bibi*

Secunda următoare, se aflau la ieşirea din mlaştină.

Foarte scurt capitolul, şi asta pentru că următorul capitol va fi unul special, veţi vedea de ce. Îmi pare rău că am postat atât de târziu, dar am avut foarte multe activităţi şcolare şi extraşcolare. Sper că v-a plăcut. Ne revedem în capitolul următor. ❤