SuperBiBi

What's next, superhero?

@La @Subsol

- Dacă nu eşti în stare să ții în mână o amărâtă de armă, mai bine pleci. *Eva*

- Tu nu poți trăi dacă nu te iei de mine, nu? *Antonia*

- Nu, nu pot. *Eva

- Am observat. *Antonia*

- Antonia, aici nu e vorba de tine sau de Eva, se presupune că noi trebuie să o ajutăm pe Bibi de fiecare dată când are nevoie de noi. În caz că nu ştiai până acum ce înseamnă agenți specializați în protecţia super eroilor inițiaţi. *Oana*

- Agenţi? Ca Perry ornitorincul? *Antonia*

- Doamnee, Antonia. Nu, nu ca în desenele de copii de doi ani. *Eva, dându-şi ochii peste cap*

- Băi frate, nu mai poate omul să doarmă că țipaţi voi una la alta. *Bibi, intrând în subsol*

- Bună dimineața şi ţie, prințesa adormită. *Eva, care trăgea cu pistolul cu săgeți la ținta din peretele opus. *

- Cât e ceasul? *Bibi, încă adormită*

- 11:36. *Oana*

- CÂT?! *Bibi*

- Cât ai auzit, Bibi. *Eva*

- Îndrăznesc să întreb, deşi pun pariu ca voi regreta că am făcut-o, de ce eşti nervoasă? *Bibi*

- Antonia asta. Nu ştie nici măcar să ţină o armă în mână şi crede că poate să te ajute cu ceva. Dar nu e aşa. E inutilă. Maestrul a fost iraţional când a adus-o aici. *Eva*

Fără să mai comenteze, Antonia s-a repezit la pistol, l-a înşfăcat şi a tras un glonț fix în mijlocul ţintei din perete. Eva, Oana şi Bibi au rămas mască. După câteva minute, şi-au revenit.

- Mie mi se pare destul de bună... *Bibi*

- Ţi se pare. *Eva, cu jumătate de gură şi cu zâmbetul de superioritate de mai devreme stins*

- Sfat: data viitoare nu te mai lua de mine fără să ştii detalii. Numele meu de agent este Antonia Gabrielle şi lucrez pentru maestrul H&M de 5 ani. În ultimii doi ani am ajutat la păzirea şi iniţierea unui super erou din Insulele Canare. Maestrul m-a considerat în pericol acolo în secunda în care un grup de asasini a dat foc casei în care locuia super eroul şi m-a trimis aici. Fireşte, cazul de acolo a fost rezolvat şi iniţierea completata, chiar dacă, din nefericire, unul dintre agenți a fost împuşcat în inimă la o săptămână după ce semnase un DNR ( Do Not Resuscitate ). H&M mă putea muta în programul de aici decât dacă mă numea "începătoare" şi chiar eram dispusă să par aşa, dar provocările tale nu pot fi refuzate, Eva. Tot mă mai consideri inutilă? *Antonia*

Eva a lăsat capul în pământ. Era imposibil să aibă un răspuns la aşa ceva. Bibi continua să se holbeze la Antonia.

- Nu puteai să spui aşa de la început? *Bibi*

- Tocmai ţi-am spus de ce nu am făcut-o. *Antonia*

- Hei, fetelor, ajunge cu asta. Am primit un mesaj de la George. A mai făcut nişte cercetări înainte ca H&M să arunce bomba pe fundul lacului din pădure pentru a exploda în siguranţă. Laserul nu avea niciun fel de timer înainte ca noi să mergem în mlaştina aia. *Oana*

- Vrei să spui că malefica exterminata Sonia l-a vrăjit să explodeze? *Bibi*

- Chiar asta vreau să spun. *Oana*

- Deci chiar lucra pentru TrioMalefic. *Eva*

- Eu v-am zis! Altfel nu ar fi avut niciun motiv să nu ne ajute. *Bibi*

- Păi şi acum ce facem? Singurul laser care conţinea informaţii despre aparatura celor din TrioMalefic e explodat într-un lac. *Eva*

- Simplu. Ne infiltrăm în sediul lor şi luăm o armă pentru analiză. *Antonia*

- Asta e o misiune sinucigaşă. *Eva*

- Avem de ales? *Oana*

- Am putea să găsim altă variantă, nu vă grăbiţi. Aţi uitat cumva că acum am şi puteri magice? Şi sincer nu ştiu cum am făcut, dar azi dimineaţă am găsit sub pat cartea de vrăji a Soniei. *Bibi*

- Păi caută o vrajă de localizare. *Eva*

- Dacă mergem în sediul TrioMalefic, trebuie să găsim arme cât mai aproape de ieşiri. Astfel putem să le luăm şi apoi să fugim. *Bibi*

- Bibi, tu nu mergi nicăieri, să fie clar. TrioMalefic vor puterile tale şi ultimul lucru de care avem nevoie e să fii prinsă. Vom merge eu, Eva şi Antonia. *Oana*

- Nu puteţi merge singure. Aveţi nevoie de mine. Voi sunteţi oameni, eu am puteri, sunt o necesitate în această misiune. *Bibi*

- Ba nu, nu eşti. Prioritatea noastră este ca tu să fii în siguranţă. Aşa că stai aici. Faci ce vrei, vei avea o zi liberă, iar diseara ai antrenament. *Oana*

- Nu puteți pleca azi. Mai e şi mâine o zi. *Bibi*

- Şi până mâine ce facem, Bibi? Ne uităm unii la alţii, aşteptăm apocalipsa, ce facem? *Eva*

- Mergem la shaormerie. *Bibi, râzând*

- Haha, foarte amuzant, Bibi. *Eva*

- Da' eu vorbeam serios. Mi-e foame. *Bibi*

- Mă, şi mie îmi e. *Oana*

- Hai la shaorma, atunci. *Eva*

@La @Shaormerie

- Bună, bună! Bun venit la "A la Iza", cea mai bună shaormerie din oraş. Numele meu este Iza, dar cred că v-aţi prins deja de asta. *Iza*

- Bună, Iza. *Antonia*

- Antoniaaa, ce faci dragă? *Iza*

- Bine, vrem shaorma. Ne e foame. Şi ne grăbim. *Antonia*

- Cu ce să fie? *Iza, uitându-se la Bibi*

- Cu de toate. *Bibi*

- Şi la mine la fel. *Eva*

- Şi la mine. *Oana*

- Şi la mine, draga mea Iza. *Antonia*

- Bun. 4 shaorme cu de toate. La pachet? *Iza*

- Daa, te rog. *Bibi*

- Poftim. Drum bun, oriunde la Kukamăcăi aţi merge. Vă mai aşteptăm pe la noi! Au revoir, da, cred că aşa se spune. *Iza*

- Mulţumim, paa. *fetele, în cor.*

Era aproape ora 7 şi fetele erau în maşină, în drum spre sala de sport pentru a o lăsa pe Bibi la antrenament.

- Mai trimite-mi şi mie un tichet pe Candy, Oana. *Eva*

- Dada, tu fă-mi best la Don't Tap şi la Smash Hit. Hai hai. *Oana*

- Mamă, am deja 200 de like-uri pe facebook la poza de la shaormerie. *Bibi*

- Ce poză? Te rog nu-mi spune că e aia în care ţineam şerveţelul în brațe. *Oana*

- Ba aia e. *Bibi, râzând*

- Te omor!! *Oana, uitându-se repede pe profilul lui Bibi*

- Mi-era dor să fim aşa, fără discuţii despre super eroi şi arme. *Bibi*

- Mda, păcat că nu o să dureze mult. *Eva*

Au ajuns în curând la sala de sport. Bibi le-a urat fetelor succes şi cu emoţii că le lăsa singure într-o misiune sinucigaşă, dar conştientă că nu le putea convinge să o lase şi pe ea să vină, s-a dus în vestiar să se schimbe.

"Poate baschetul mă va face să uit pentru câteva ore. Poate."

Acesta a fost capitolul 11. Sper că v-a plăcut. Ne revedem în capitolul următor! ❤